Sebastian Burduja.

Omul e ca un paradox grandoman îmbrăcat în haine turcoaz și încărcat cu proiecte grandioase care nu ajung niciodată să vadă lumina zilei. Cu un suflet plin de cărți scrise cu atâta pasiune (să îi dea cineva un Pulitzer), “Planul pentru România”, “Planul pentru București”, revoluții întregi petrecute doar pe hârtie, aceste cărți sunt ornamente pentru rafturi, nu surse de inspirație pentru acțiuni concrete. Probabil ar face și un plan pentru Marte, dacă i-ar sta în putere. Cu un imn de campanie, „Visuri în bagaj – Revoluția turcoaz” – versuri care par să fi fost compuse de Nicușor Dan în timpul olimpiadei la matematică, pe când era elev. O fantezie adolescentină care, în ciuda tuturor eforturilor, nu reușeste să ascundă goliciunea concretă a planurilor sale politice: „Poți să-mi iei haina, banii de chirie, Poți să-mi iei planurile că am încă o mie! / Îți dau și geaca, chitara și motorul, Îți dau orice vrei, doar nu-mi lua viitorul!”. Superb. Normal că are încă o mie de planuri. Cu rezultatele stă mai prost. Surse neoficiale spus că versurile au fost scrise chiar de el, așa că să îi dea cineva și un Grammy.  

Sebastian Burduja. Sursă foto: pagina de Facebook Sebastian Burduja

Deși a obținut doar 7% din voturi, Burduja a declarat victorie, spunând că a demonstrat că “se poate”. Ce se poate, exact, nu știm. Poate se referea la faptul că poți obține 7% din voturi chiar și cu un imn de campanie ridicol, cu un tricou turcoaz și o gaură uriașă la bugetul de stat. Un adevărat spirit de învingător!

Nici ca ministru nu are performanțe.

Adevărul este că singura “performanță” de până acum a lui Burduja este împrumutul către Blue Air. Puțini politicieni au reușit să facă o gaură atât de mare la bugetul de stat cu o simplă semnătură. Acum statul român (adică noi) plătește lunar 5 milioane de lei. Și, desigur, Burduja nu scoate un ban din buzunarul propriu. Merită și un premiu Nobel pentru economie. 

Dincolo de glumă. Blue Air este doar un exemplu al modului în care politicienii pot să arunce banii contribuabililor pe fereastră, fără să suporte consecințele acțiunilor lor. Vă puteți imagina dacă dumneavoastră faceți o gaură de 500 ron la locul de muncă și scăpați nepedepsiți? Așa ceva este imposibil. 

Ne întrebăm a mia oară de ce și de către cine este ținut în brațe un asemenea personaj? Este o întrebare legitimă, iar răspunsurile ar putea fi multiple și complicate. Poate este vorba despre o rețea de influențe, poate este vorba despre afilieri politice sau poate este vorba despre pura inerție a unui sistem corupt. Indiferent de motiv, este clar că atunci când oamenii au avut ștampila în mână, nu au folosit-o pe Burduja. Iar asta ar trebui să spună multe. Și lui, și celor care îl împing în față. 

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi afisata. Campurile obligatorii sunt marcate *

Datele cu caracter personal sunt prelucrate conform Politicii de confidentialitate