Zilele trecute Alex Florența, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a tras un semnal de alarmă în cadrul prezentării Raportului de activitate al DIICOT pentru 2024, afirmând că „asistăm la soluţii ale instanţelor de la suprinzătoare la apoplexice şi la reconfigurare de practică judiciară şocantă”.
Aceste declaraţii expun un adevăr dur despre ineficienţa sistemului judiciar, dar au stârnit un val de reacţii negative din partea Consiliului Superior al Magistraturii, condus de Lia Savonea, ce a criticat public afirmaţiile lui Florența, susţinând că ele pun în discuţie independenţa judecătorilor şi afectează încrederea în actul de justiţie. Paradoxal, CSM este cel care contribuie cel mai mult la șubrezirea încrederii publicului în justiție. Nu știm nici câtă independența au judecătorii, dacă e să fim sinceri.
Realitatea de pe teren confirmă cu brutalitate ceea ce a spus Florența: dosarele de corupţie, indiferent dacă sunt din epoca Revoluţiei din 1989, a Mineriadei din 1990, din scandalul Microsoft sau din dosarul „Gala Bute”, sunt tergiversate sau lăsate să se prescrie. Cazul Marian Vanghelie, considerat cel mai grav exemplu, a implicat o mită de 30 de milioane de euro – cea mai mare șpagă din istoria recentă a României – însă, după nouă ani de procese pline de tertipuri juridice, s-a ajuns la prescrierea faptelor, Vanghelie scăpând complet de orice răspundere – https://www.thesolomoneffect.com/filmul-lui-marian-vanghelie-actor-intr-un-serial-tragico-comic-cu-33-de-episoade-in-care-mai-joaca-in-roluri-principale-avocatul-cezar-bivolaru-avocatul-mihai-savonea-si-judecatoarea-lia-savonea/

Alte cazuri majore, cum ar fi dosarul Rompetrol II, dosarul ANRP sau cel al dosarelor privind contractele publice controversate, au suferit aceeași soartă, demonstrând că după eforturile depuse de procurori, instanțele sunt prea adesea ocupate să protejeze interese politice și economice, lăsând corupţia nepedepsită. În plus, nu este doar vorba doar despre prescriere, ci despre blocarea dosarelor prin amânări repetate, o practică care pare să fi devenit o normă sub conducerea Liei Savonea și a altor membri ai CSM. Aceste amânări se transformă în decizii favorabile celor implicați, perpetuând un sistem corupt care nu mai poate fi considerat funcțional.

Publicația noastră a documentat peste 40 de dosare nerezolvate şi zeci de cazuri de prescriere, aceastea fiind doar “la prima vedere”, iar datele confirmă că, deşi procurorii îşi fac treaba, problema majoră apare în instanțe – https://www.thesolomoneffect.com/lista-uriasa-a-marilor-cazuri-de-coruptie-din-romania-cea-cu-cazuri-mai-mici-e-infinita/

În acest context, nu putem să nu remarcăm rolul central al Liei Savonea şi al CSM, care de mult timp folosesc acest modus operandi: în loc să corecteze cursul, ei atacă orice voce critică şi se apără agresiv, favorizând astfel un sistem în care marile dosare de corupţie se prescriu și dosarele care ar trebui să sancționeze abuzurile ajung să fie doar niște simple formalităţi.

Cazurile de mai sus sau cele din articolele noastre sunt doar câteva dintre multe altele care pun în evidență gravitatea și complexitatea rețelelor de corupție din România. Este CSM implicat în această rețea de corupție sau avem de-a face cu incompetenta? Oricare dintre ele ar fi, e la fel de grav și duce în același punct: justiția din România nu funcționează și nu este nevoie de declarațiile lui Florența pentru ca oamenii să își piardă încrederea in această instituție. Sau ca judecătorii să își piardă independența. Și asta pentru că nu poți pierde ceva ce nu ai.

Sursǎ media: Digi24