Într-un oraș pitoresc de la malul Mării Negre, să zicem Constanța, se întâmplă lucruri care ar putea să-l inspire chiar și pe Martin Lawrence într-o nouă comedie polițistă. Imaginați-vă scena: comisarul Marius Paul Constantinescu, un tip cu mustață și o alură de detectiv noir, înlocuiește 14 kilograme de bijuterii strălucitoare cu pietre, lemne, sticlă și… agrafe de păr!
Povestea începe când un om de afaceri, proprietar de case de amanet, refuză să le permită comisarilor Gărzii Financiare accesul în locațiile sale. Așa că aceștia apelează la Poliție, care obține și mandate de percheziție. Printre polițiștii care participă la acțiune se află și comisarul Marius Paul Constantinescu. Bijuteriile ridicate în timpul perchezițiilor sunt estimate la 400.000 de euro și sunt transportate în saci de către comisar.
Comisarul nostru ar fi trebuit să ducă bijuteriile direct la Trezorerie, dar decide să le depoziteze mai întâi la o bancă din Constanța și apoi la Camera de Corpuri Delicte a Poliției. Aici, pe parcursul câtorva luni, le înlocuiește cu obiecte fără valoare. Faptele ies la iveală când, spre surprinderea tuturor, la Trezorerie, în locul bijuteriilor, sunt găsite gablonzuri.
„Reiese, indirect, printre altele, că inculpatul, în demersul de asigurare a condițiilor de înlocuire a bijuteriilor, inițial le-a depus la bancă privată, astfel că, la data de 29.09.2007, le-a adus la B.R.D., sucursala Constanţa, iar la Trezorerie s-a constatat că parte din bijuteriile și obiectele aduse erau gablonzuri, cruciulițe din lemn, obiecte de sticlă și alte asemenea ce nu pot fi considerate metale prețioase”, au stabilit anchetatorii.
Într-un alt colț al orașului, omul de afaceri își freacă capul, nedumerit, încercând să înțeleagă cum de aurul lui a devenit peste noapte lipsit de valoare. Comisarul, în fața judecătorilor, susține că nu știe nimic de gablonzuri și că transportarea obiectelor în saci, pe traseul IPJ Constanța-BRD Constanța și IPJ Constanța-ANPC, a fost făcută cu autoturisme nesecurizate. Nici un furt, nici o intrare prin efracție nu au fost reclamate, însă.
Acum, în loc să rezolve rapid misterul, procurorii DNA investighează cazul timp de 15 ani! Și aici vine întrebarea inevitabilă: ce au făcut procurorii DNA în tot acest timp? Este vorba despre incompetență, rea-voință, nepăsare? Cum este posibil ca un dosar atât de important să stea într-un sertar timp de 15 ani?
În cele din urmă, dosarul ajunge în instanță, dar surpriză! Faptele s-au prescris. Adică, prea târziu, ne pare rău. Și ca în orice comedie bună, comisarul nostru își susține inocența, afirmând că era imposibilă inventarierea obiectelor dintr-un sac într-o singură zi.
Tribunalul Constanța decide în 27 mai că procesul penal nu mai poate continua. Comisarul acum pensionat Marius Paul Constantinescu pleacă liber, în timp ce omul de afaceri caută răspunsuri în punga cu agrafe de păr si cu prejudiciu de aproape jumătate de milion de euro. Și atunci, cine plătește prejudiciul în cazul ăsta? Patronul caselor de amanet își mai poate recupera paguba doar printr-un proces civil. Cine se face responsabil pentru toată această încurcătură? Vor plăti procurorii DNA?
Pentru Martin Lawrence, asta ar putea fi doar începutul unei noi serii de filme, dar pentru noi este o poveste incredibilă despre cum viața bate filmul și DNA-ul. Poate într-o zi, domnul Constantinescu și bijuteriile lui magice vor deveni subiectul unui blockbuster. Până atunci, rămâne doar să ne întrebăm (retoric): oare unde sunt bijuteriile? Și ce a făcut DNA-ul în tot acest timp?
