Tribunalul Maramureș a respins cererea DNA de confiscare a mitei de 150.000 de dolari din dosarul fostului primar din Baia Mare, Cătălin Cherecheș. Argumentul instanței: banii au fost folosiți „în folosul comunității”, pentru festivaluri și echipamente de joacă.
În realitate, banii au fost direcționați spre structuri controlate chiar de Cherecheș: clubul de handbal local, unde avea influență directă, și trustul de presă pe care îl deținea. Astfel, mita a fost transformată într-un instrument de campanie și promovare personală.
Cum a fost mascată mita
• În 2013, Cherecheș a cerut bani de la compania elvețiană Werco Trade AG pentru a facilita transporturile acesteia prin Baia Mare.
• Suma: 150.000 de dolari, disimulată în două contracte de sponsorizare.
• 60.000 USD către Primăria Baia Mare.
• 90.000 USD către Handbal Club Municipal Baia Mare (club controlat de primar).
• Din banii ajunși la club, 50.000 lei au fost redirecționați către trustul de presă al lui Cherecheș, prin contracte de publicitate.
DNA a arătat că edilul a câștigat capital electoral și vizibilitate prin aceste sume. Instanța a ignorat însă schema de corupție și a concluzionat că banii „nu au fost mită, ci au adus beneficii comunității”.
Practic, clubul de handbal și presa locală controlate de primar au devenit conducte prin care banii au fost spălați și transformați în capital politic. Iar justiția, prin deciziile ei, a validat acest mecanism.
Dosarul penal se închisese oricum în 2023 pe motiv de prescripție. Asta înseamnă că, deși fapta s-a produs, nu mai poate fi sancționată pentru că a trecut prea mult timp. Este aceeași problemă care a dus la închiderea a mii de dosare de corupție în România, o schemă care a scăpat marii corupți de pușcărie.
În cazul Cherecheș, după ce a scăpat de răspunderea penală, instanța refuză și confiscarea mitei. Practic, se legitimează faptul că un politician poate cere bani de la firme, îi poate trece prin instituții controlate de el și poate prezenta rezultatul ca „sponsorizare pentru comunitate”.
Cazul Cherecheș este doar unul dintre multele dosare de corupție mari care s-au stins în ultimii ani prin prescripție. Schema de funcționare am detaliat-o aici. Elena Udrea și Alina Bica au scăpat de mai multe acuzații în dosarele ANRP. O parte dintre faptele lui Radu Mazăre, fostul primar al Constanței, s-au prescris, reducând pedepsele. Darius Vâlcov, fost ministru de finanțe, a beneficiat de aceeași scăpare. Să nu îl uităm nici pe “marele prescris”, Marian Vanghelie, care este liber după cea mai mare șpagă din istorie.
Dosarele uriașe privind despăgubirile ilegale de terenuri, cunoscute ca „dosarele ANRP”, au fost închise după ce s-a împlinit termenul legal. Și lista poate continua cu mii de alte cauze, toate pierdute pentru că sistemul judiciar a tras de timp până când răspunderea penală a dispărut.
Decizia din dosarul Cherecheș transmite un semnal devastator. Corupția nu doar că scapă nepedepsită, dar este validată atunci când este deghizată în contracte oficiale. Politicienii primesc, practic, un manual de utilizare: pot folosi instituții, pe care le controlează pentru a masca mita și, mai departe, pentru a-și finanța imaginea și campaniile. Justiția confirmă acest mecanism și arată că mita nici nu trebuie confiscată, atâta timp cât poate fi susținut că a fost cheltuită „în folosul comunității”. Astfel instanțele oferă corupților un scut legal și moral.
Justiția din România este mai oarbă ca niciodată. În ciuda nenumăratelor dovezi care arată complicitatea sa cu corupția, sistemul nu se repară, nu se reformează, ci protejează în continuare interesele corupților, sfidând o țară întreagă.









Comentarii recente