În haosul aparent ordonat al birourilor de la înmatriculări autovehicule din Constanța, există un personaj care își face simțită prezența ca un vânt rece de vară. O figură care iese în evidență nu pentru profesionalismul său, ci pentru comportamentul său. Acesta este nimeni altul decât Dima Laurențiu, un angajat care face ca procesul de înmatriculare să fie o aventură în sine, dar nu întotdeauna în sensul bun.

Indiferent dacă încerci să îi ceri ajutor sau doar să obții câteva explicații, Dima nu este interesat să își dedice timpul pentru a-ți oferi răspunsuri. În loc să ofere claritate și asistență, el preferă să îți arunce în față amenințări și să își exprime iritarea față de tine și întrebările tale.
În timp ce ceilalți colegi își desfășoară îndatoririle cu zâmbetul pe buze și răbdare, așa cum este normal, Dima preferă să își petreacă timpul trimițându-și mesaje cu partenera sa în timp ce omul așteaptă sau ridicând din sprâncene în fața cetățenilor nefericiți. Pare că Dima este mereu în luptă cu propria răbdare și nervi, iar acest lucru se reflectă în atitudinea sa veșnic tensionată. Iar ce lipsește în răbdare, Dima compensează cu obrăznicie. În loc să ofere asistență și explicații (pentru asta e plătit), el preferă să amenințe cu dosare penale și să jignească pe toată lumea, inclusiv pe colegi. Poate că există motive ascunse pentru această iritabilitate cronică, doar un medic poate spune, însă pentru colegi și cetățeni orice interacțiune cu el este o experiență neplăcută și tensionată.

Nu este surprinzător faptul că de-a lungul timpului Dima Laurențiu a fost subiectul mai multor investigații disciplinare și plângeri, dar întrebarea rămâne: de ce continuă să lucreze acolo? Este oare instituția atât de lipsită de opțiuni încât să trebuiască să îl tolereze pe Dima sau este el pur și simplu neprețuit pentru „diversitatea” sa?