Graficul de mai sus ilustrează evoluția datoriei publice a României în perioada 2021-2024. Se observă o creștere constantă a datoriei, de la aproximativ 560 miliarde lei în 2021, la peste 700 miliarde lei în 2023 și un estimat de 720 miliarde lei în 2024. Așadar, În 2024, datoria publică a României a atins noi recorduri. Conform datelor disponibile pentru prima jumătate a anului, statul român s-a împrumutat cu aproximativ 8 miliarde de euro doar în luna mai, atingând un grad de îndatorare de peste 52% din PIB.

Un calcul actualizat pentru perioada ianuarie-august 2024 arată o situație alarmantă. Dacă în primele 8 luni ale anului 2023 România s-a împrumutat cu 89,1 miliarde lei, în aceeași perioadă din 2024 sumele au crescut semnificativ. Să presupunem că împrumuturile totale din 2024 sunt similare cu cele din luna mai și se ridică la 90-100 miliarde lei pe întregul an. În acest ritm, statul se împrumută cu aproximativ 250.000 lei pe minut, adică 50.000 euro. Pe minut!

Un alt calcul ne arată că dacă datoria externă totală este de aproximativ 132 de miliarde de euro, iar rata medie a dobânzii este de aproximativ 3% pe an (aceasta este o estimare, deoarece ratele variază), la un calcul simplu România plătește dobândă anuală de aproape 4 miliarde de euro pe an, iar zilnic aproximativ 11 milioane de euro pe zi în dobânzi pentru datoria externă. 

Construcția unui spital mic în România poate varia semnificativ în funcție de mai mulți factori, cum ar fi locația, dimensiunea și dotările. În general, costurile pentru un spital mic (cu aproximativ 50-100 de paturi) pot oscila între 3 și 10 milioane de euro.

Astfel, într-o singură zi, România ar putea finanța construcția a 1-3 spitale mici doar din plățile zilnice la datoria externă. Acesta este doar un exemplu simplu care arată impactul datoriei externe  asupra resurselor disponibile pentru investiții esențiale în infrastructură, cum ar fi sănătatea.

Dar de ce se împrumută România? 

Pe scurt, din cauza corupției. 

Proiectele majore, cum ar fi construcția de autostrăzi și spitale, necesită fonduri mari. Proiectul Autostrăzii A10 Sebeș-Turda a beneficiat de fonduri externe și împrumuturi. În general banii din aceste proiecte se pierd în corupția generalizată din România, după cum explicăm mai jos. 

Plățile datoriei existente, mai exact datorii anterioare care trebuie refinanțate. În 2023, s-au alocat sume importante pentru a plăti dobânzile și principalul pentru datoriile anterioare. Deci ne împrumutăm ca să plătim alte împrumuturi. 

Si creșterile salariale în sectorul public și programele sociale generează costuri mari. Statul împrumută des bani pentru a acoperi și aceste cheltuieli.

În perioade de criză, cum ar fi pandemia COVID-19, România a contractat împrumuturi pentru a sprijini economia și a menține locurile de muncă. De exemplu, s-au accesat fonduri din Mecanismul de Recuperare și Reziliență.

Proiecte din fonduri europene pe care romania  trebuie să le cofinanțeze, cum ar fi modernizarea infrastructurii de apă și canalizare, care necesită împrumuturi suplimentare.

Deficitul bugetar semnificativ cu care se confruntă statul. De exemplu, în 2022, deficitul a fost de aproximativ 5,7% din PIB, iar în 2023 5,5 %, ceea ce a determinat necesitatea de a se împrumuta pentru a acoperi cheltuielile.

Problema majoră este că o mare parte din acești bani nu sunt folosiți eficient, ci se pierd în proiecte corupte sau gestionate prost. Dar în cea mai mare parte, banii se fură și ajung în conturile abonaților politic.

Cazuri precum cel al autostrăzii Lugoj-Deva sau scandalul Unifarm, unde s-au pierdut zeci de milioane de euro în achiziții supraevaluate, demonstrează clar corupția endemică ce afectează toate nivelurile de guvernare. În pofida condamnărilor penale, recuperările financiare sunt aproape inexistente, iar averile nu sunt confiscate în mod corespunzător 

Cum se fură concret banii împrumutați? 

Prin licitațiile publice manipulate astfel încât să câștige câștigă firme „prietene” care supraevaluează costurile sau folosesc materiale de proastă calitate. Să nu uităm nici de firmele de tip căpușă, care există doar pentru a intermedia contractele și a sifona banii publici.

La fel, achizițiile inutile sau nejustificate, precum sisteme de supraveghere, iluminat public „inteligent” sau parcuri care fie nu sunt folosite, fie nu sunt finalizate, dar costurile pentru acestea sunt umflate artificial.

În România se creează și multe proiecte fictive pentru a se obține fonduri europene sau naționale, care apoi sunt fie neimplementate, fie realizate incomplet, iar fondurile sunt deturnate.

Costul necolectării eficiente a taxelor

România are una dintre cele mai scăzute rate de colectare a TVA-ului din Uniunea Europeană. Pierderile anuale din necolectarea TVA-ului se ridică la 6-7 miliarde de euro. În sectorul energiei, scandaluri precum cele de la Enel și Hidroelectrica au dus la estimări de pierderi de 2-3 miliarde de euro anual. De asemenea, în construcții, multe firme din acest sector nu declară veniturile corect, provocând pierderi semnificative la buget.

România pierde miliarde de euro și din cauza incapacității de a accesa fonduri europene. Proiecte precum Spitalul Regional de Urgență Cluj, estimat la 300 de milioane de euro, au fost întârziate din lipsă de co-finanțare. Proiectul autostrăzii A8 Târgu Mureș – Iași, care ar fi putut aduce dezvoltare economică, a fost blocat din cauza birocrației și neîndeplinirii condițiilor. De asemenea, România a pierdut fonduri pentru infrastructura de apă și canalizare în mai multe orașe, ceea ce afectează sănătatea publică.

Cum spuneam mai sus, corupția reduce mult bugetele alocate sănătății și educației. Spitalul Universitar de Urgență București a fost implicat în scandaluri legate de achiziții frauduloase, iar multe echipamente sunt vechi. De exemplu, Spitalul de Urgență din Ploiești nu dispune de suficiente paturi și are o infrastructură veche, punând în pericol pacienții. În educație, școli din mediul rural, cum ar fi Școala Gimnazială din Săcălaz, nu au acces la resurse moderne, iar condițiile igienice sunt deplorabile. Acestea sunt doar câteva exemple de efecte ale corupției din miile care există de fapt. 

Lipsa de măsuri pentru recuperarea banilor furați

Recuperarea prejudiciilor din cazurile de corupție este un proces lent. Cazul Microsoft este un exemplu relevant: deși s-au impus pedepse, mulți dintre cei implicați au păstrat averi semnificative. În cazul Hexi Pharma, statul a pierdut sute de milioane de euro, dar recuperarea efectivă a fondurilor este aproape inexistentă. De asemenea, în scandalul fondurilor europene, multe dosare de corupție rămân nefinalizate, iar banii furați nu sunt recuperați.

Instituțiile de control, cum ar fi DNA și Curtea de Conturi, au un rol crucial în depistarea corupției, dar se confruntă cu limitări. De exemplu, dosarul “Gala Bute” a stagnat timp de ani de zile, iar multe anchete mari, precum cele legate de achizițiile din sănătate, sunt tergiversate din motive birocratice. Multe cazuri se încheie cu soluții favorabile pentru inculpați, ceea ce contribuie la impunitate.

Corupția și gestionarea defectuoasă a banilor publici au dus la scăderea încrederii cetățenilor în stat. Medicii și profesorii aleg să plece din România din cauza salariilor mici și a condițiilor proaste de muncă. De exemplu, în 2023, peste 1.500 de medici au părăsit țara, mulți alegând să lucreze în țări precum Germania sau Marea Britanie, unde condițiile de muncă și de viață în general sunt mai bune.