Justiția din România se află de ani de zile într-o criză profundă, iar acest lucru a fost ilustrat astăzi mai clar ca niciodată.

Șefa Înaltei Curți de Casație și Justiție a transmis (vezi foto) că întâlnirea propusă de ministrul de justiție ar fi fost „mai degrabă un exercițiu de imagine decât un dialog real” și că refuză să ia parte la ea. Deși sistemul judiciar are nevoie disperată de comunicare și soluții concrete, refuzul Liei Savonea arată faptul că ministrul și reformele efectiv nu contează, centrul universului fiind propriul ei ego și confortul magistraților.

Această decizie nu îi surprinde deloc pe cei care urmăresc cariera sa.

De-a lungul anilor, Savonea a demonstrat o preocupare deosebită pentru control și centralizarea puterii, evitând orice formă de dialog care i-ar putea diminua autoritatea. Fiecare gest și comunicare oficială pot fi văzute ca o reafirmare a unui narcisism instituțional.

Controversele din cariera sa sunt multiple și pe unele dintre ele publicația noastră le-a menționat aici. De la amânarea și tergiversarea unor cazuri sensibile, până la contestarea numirii sale la conducerea ÎCCJ, Savonea a avut conflicte cu societatea civilă și colegii care au semnalat lipsa de transparență. În culmea “popularității” ei, aproape 69.000 de cetățeni au semnat o petiție pentru anularea numirii sale la ÎCCJ, iar criticile privind modul în care gestionează completurile de judecată au fost constante. Implicarea sa în dosare mediatizate, cum ar fi rejudecarea unor cazuri de mare impact, a ridicat întrebări în presă și spațiul public cu privire la imparțialitatea deciziilor.

În același timp orice reformă care amenință confortul sau statutul magistraților a fost tratată cu dispreț.

Atitudinea ei și a colegilor a contribuit la criza actuală din justiție și la scăderea încrederii societății în sistem. Oare nu și-au dat niciodată seama că lipsa popularității și scăderea încrederii li se datorează tocmai lor, din cauza atitudinii superioare, a beneficiilor excesive și a manevrelor procedural-birocratice din procesele importante?

Refuzul față de ministrul Justiției poate fi interpretat ca o declarație de superioritate și confirmă că doar Lia Savonea decide ce merită atenție și cum se fac lucrurile în justiția românească. Decât să prioritizeze problemele reale și să își dea cu adevărat interesul pentru repunerea pe picioare a justiției, Savonea preferă bula sa de autoritate unde controlul, imaginea personală și confortul magistraților sunt esențiale.

În mod normal, în orice țară civilizată o persoană atât de controversată nu ar avea ce să caute în sistem.

Sursa foto: Lumea Justiției