Că dacă era cinstit, se mira și el ca și noi, ăștia onești, de o asemenea mizerie. Și o amenda printr-o declarație publică.
O să zică unii (deja zic) că suntem obsedați de ministrul finanțelor publice, Florin Cîțu. Că ce, alte subiecte nu mai sunt? Ba sunt, dar deocamdată ne-am împiedicat de omul ăsta care a produs o extorsiune al unui degajament.. într-o apă și uite-așa s-a creat obsesia. Am scris de Florin Cîțu încă de la timidul nostru început în încercarea de a pune din nou umărul la lupta, aproape imposibilă în România, împotriva corupției. Niciodată nu l-am acuzat de nimic in mod direct, deși am fi putut și am și fi avut cu ce. Am lăsat însă la latitudinea Domniei-Sale, la alegerea sa să dea lămuriri cu privire la situații cel puțin suspecte în care se găsește. Acest lucru nu s-a întâmplat deloc, niciodată, și atunci puțina noastră bunăvoința s-a cam dus pe apa Sâmbetei. De ex, in data de 03.06.2020 am trimis două sesizări către primul-ministru Orban și către ministrul Finanțelor publice, Cîțu, încercând să obținem lămuriri vizavi de un conflict de interese care îl implica pe cel din urmă (vezi aici și aici). Pe data de 30.07.2020 am primit ca răspuns la sesizare faptul că aceasta a fost trimisă spre soluționare Ministerului Finanțelor Publice (vezi foto). Și de atunci, nimic. Nada, niente.
Poate pentru un om trecut prin multe și deja blazat vizavi de mizeria autorităților române nu ar fi mare lucru. Dar este totuși nevoie de o recalibrare a așteptărilor românilor, de un spirit critic mai dezvoltat și de o amendare mai rapidă a oricăror derapaje. Să ne înțelegem: in cazul autorităților publice NU EXISTĂ derapaje mici sau mari. Nu este de înțeles, de acceptat nici un fel de greșeală, mai ales una amendată de public/presă și neasumată, nereparată.
Revenind la Cîțu: după răspunsul la sesizarea noastră în care ni se spunea nimic nu am mai primit altceva. Scurt pe doi: nimeni din minister (mai ales ministrul) nu a fost interesat să lămurească o situație atât de gravă precum un conflict de interese. Ba chiar mai mult zilele trecute s-a declanșat un nou scandal care implică Ministerul Finanțelor, pe ministrul Cîțu și pe premierul Ludovic Orban, și anume cazul lui Laurențiu Baranga, proaspăt numit (de doar o lună) printr-o hotărâre de guvern publicată în Monitorul Oficial în atât de mult râvnita funcție de președinte, cu rang de secretar de stat, al Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, pentru un mandat de patru ani. Baranga este acuzat de înșelăciune pentru că la 32 de ani și-a cumpărat o diplomă de bacalaureat falsă. De aici prăpădul, omul a devenit peste noapte doctorand și absolvent a fel de fel de cursuri la universități românești și internaționale, de te și mirai unde a stat ascuns geniul din el până la acea vârstă. Mai mult, a devenit director adjunct al Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat. În 2016 însă Curtea de Apel București i-a suspendat în mod definitiv lui Baranga diploma de bacalaureat, diploma de licență, diploma de doctorat, dar și alte diplome și certificate. 19 in total. Prolific, nu? Nu insistăm acum asupra faptului că în 2016 nu vedem nici un fel de repercursiuni ale legii asupra lui Baranga, în afară de anularea diplomelor, deși orice funcție pe a ocupat atunci a ocupat-o pe baza diplomei de bac. Și cu toate acestea, premierul Orban și ministrul Cîțu au girat pentru Baranga și l-au numit într-una dintre cele mai importante funcții din Ministerul Finanțelor Publice, și anume președinte al Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor. Întrebat (în mod insuficient) de către cei din presă dacă avea habar de personajul Baranga, Orban a spus că nu. Ba chiar s-a arătat puțin iritat de întrebări: “acum nu mai e în funcție, gata“.
Cât despre Florin Cîțu, acesta nu a făcut nici un fel de declarație pe subiect. Asta deși la numirea lui Baranga nota de fundamentare care îl declara pe acesta apt pentru funcție a fost semnată fix de el. Acolo, în acea notă de fundamentare, zace mizeria din instituțiile românești în cea mai deplină formă a sa. Și tot acolo ar putea fi cheia pentru DNA sau Parchetul General dacă ar fi serioși și și-ar face treaba. Să explicăm: pentru a fi numit într-o funcție atât de importantă, Baranga a avut în primul rând nevoie de avizul unui serviciu. Care a fost citit – fără nici o îndoială – și de Orban, și de Cîțu. Serviciul (în mod normal) ar trebui să știe absolut totul despre Laurențiu Baranga. Tot, de când a deschis ochii spre această lume și tot, mai ales de când și-a luat diploma. Și chiar știa. Știa ca diplomele lui sunt anulate. Știa tot. Și în mod evident, i-au informat ca atare pe premier și pe ministrul Finanțelor publice. Cu siguranță cei doi au știut ce fac atunci când l-au numit pe Baranga. Sută la sută. Și totuși premierul ne prostește in față că nu a știut nimic, iar Cîțu nu are nici măcar un minim bun-simț de a face declarații in această privință. Ca să nu zicem că cel mai bine ar fi să își dea imediat, urgent demisia, având în vedere că a girat un astfel de personaj, punându-l șef peste o instituție atât de importantă. Ignorând – de necrezut – un subiect atât de important, Cîțu se face în mod direct vinovat. Că dacă era atât de cinstit, fără îndoială că o astfel de situație l-ar fi șocat, l-ar fi îngrijorat, la fel ca pe noi, cei onești. În mod ironic însă, acesta baletează pe pagina proprie de social-media in rol de acuzator principal, arătând cu degetul către alte situații ilicite. De aplaudat, atâta timp cât s-ar îngriji și de atât de multele situații incerte și la limita legalității din propriul minister și vizavi de propria sa persoană.
Încă așteptăm, domnule ministru, răspunsuri la sesizările noastre din 03.06.2020 și declarații publice clarificatoare in cazul Baranga. Din iunie până acum instituția pe care o conduceți a încălcat de trei ori legea 544 doar în ceea ce privește simpla noastră sesizare. Ne întrebăm câte legi mai încălcați, dacă în privința noastră ați făcut-o cu atâta ușurință și fără a salva un minim de aparențe.