Ce caută Burduja în funcția de ministru al Energiei?

După numeroase funcții fără rezultate vizibile și scandaluri de management defectuos, inclusiv sau mai ales după ce a făcut o gaură în buget pentru Blue Air, Burduja este de un an jumătate ministrul energiei. Este incredibil cum un om cu un astfel de palmares reușește să rămână în funcții de conducere, având în vedere eșecurile sale repetate și demonstrațiile clare de incompetență. 

Pe 11 decembrie 2024, iresponsabilul ministru Burduja a panicat populația anunțând că România ar putea să se confrunte cu pene de curent în perioada următoare din cauza lipsei de producție internă. Asta după ce în luna iulie declara: “Nu există motive de a ne teme de pene de curent generalizate, de blackout, sau alte scenarii vehiculate în spaţiul public. Fac un apel către toţi cei din spaţiul public să aibă un simţ de răspundere, să nu alarmeze românii, pentru că nu sunt motive de panică”.
Cât de incompetent să fii? Anunțul iresponsabil de zilele trecute subliniază exact ce se întâmplă în sectorul energetic românesc: o incompetență crasă, o gestionare defectuoasă și lipsa unei strategii clare.

Articol Hotnews publicat in iulie 2024

Sebastian Burduja a știut de fapt despre criza energetică amplificată încă de la numirea sa de acum un an jumătate, însă nu a fost capabil să implementeze în atâta timp măsuri eficiente, ci a adoptat o abordare pasivă, amânând reformele esențiale și anunțând ulterior obiective vagi fără viziune clară pe termen lung. Iar acum nu își asumă nimic. 

Situația este gravă: în 2023, importurile de energie ale României ajunseseră deja la un nivel record de aproximativ 8 TWh, iar în 2024 am importat o cantitate semnificativă de energie electrică, cu un salt de aproximativ 60% față de perioada similară din 2023. În primele opt luni ale anului 2024, importurile au ajuns la 8,3 TWh, comparativ cu 5,2 TWh în 2023. Această creștere continuă a importurilor arată o dependență tot mai mare a României de energia electrică din alte țări, cum ar fi Serbia, Bulgaria, Ungaria și Ucraina. În perioada de vârf a consumului, România a importat până la 2.500 MW, depășind de multe ori pragul de 2.000 MW .

Continuând tradiția unei morți lente a sectorului energetic, fără nicio viziune reală de reformă, Burduja a anunțat că guvernul va aloca ajutoare financiare pentru consumatorii care nu își permit să plătească facturile de energie.

În 2023 și 2024, România a continuat să înregistreze creșteri semnificative ale prețurilor la energie electrică, cu un preț mediu de aproximativ 127,42 euro/MWh pe piața internă, în comparație cu alte state europene, cum ar fi Germania (75 euro/MWh) și Franța (51 euro/MWh). Aceste creșteri au avut un impact major asupra populației, având în vedere că venitul mediu net în România a fost de aproximativ 3.700 lei (aproximativ 750 euro) în 2023. Comparativ, venitul mediu în Germania a fost de 2.500 euro pe lună, iar în Franța de aproximativ 2.200 euro, ceea ce evidențiază un dezechilibru semnificativ în raport cu costurile energiei pentru consumatorii români.

Toate acestea deși România a avut la dispoziție fonduri europene considerabile pentru modernizarea sectorului energetic, dar acestea au fost pierdute din cauza birocrației, corupției și a managementului ineficient. În perioada 2020-2024, România a avut o performanță slabă în atragerea și utilizarea fondurilor europene, în special în sectorul energetic. De exemplu, în 2024, în cadrul Programului Național de Redresare și Reziliență (PNRR), România a primit doar prefinanțări de aproximativ 4 miliarde de euro și a obținut aprobarea pentru doar două cereri de plată în valoare de 5,3 miliarde de euro. În același timp, fondurile structurale și de coeziune din cadrul CFM 2021-2027 aveau o rată de absorbție aproape nulă la mijlocul anului 2024. 

În 2020, țara noastră a pierdut aproximativ 5 miliarde de euro din fonduri europene destinate modernizării rețelelor electrice și dezvoltării de proiecte de energie regenerabilă din cauza întârzierilor și a birocrației excesive.

În perioada 2014-2020, România ar fi trebuit să beneficieze de 2,5 miliarde de euro prin fonduri europene pentru investiții în infrastructura energetică, dar multe dintre aceste fonduri au fost utilizate ineficient sau nu au fost accesate deloc, banii fiind pierduți.

Angajații ministerului și incompetența guvernamentală

Ministerul Energiei este un exemplu flagrant de incompetență și iresponsabilitate la nivelul conducerii. Cu 2.000 de angajați și salarii de peste 20.000 de lei lunar pentru funcțiile de conducere, acești funcționari nu au reușit să implementeze nici măcar cele mai elementare măsuri pentru modernizarea infrastructurii energetice. Deși au avut la dispoziție fonduri europene și resurse financiare, angajații Ministerului Energiei au preferat să se ascundă în spatele birocrației, fără a construi o viziune clară sau soluții durabile.

În comparație, Ministerul Energiei din Franța dispune de aproximativ 1.000 de angajați, iar în Germania, Ministerul Economiei și Energiei (care include și sectorul energetic) are aproximativ 450 de angajați, iar eficiența și performanțele lor în domeniul energetic sunt mult mai ridicate. 

Între timp

Termocentralele pe cărbune (ex: Turceni, Rovinari) funcționează mult sub capacitate, din cauza echipamentelor învechite și a lipsei de fonduri pentru modernizare.

Centrala nucleară de la Cernavodă, deși funcționează cu două reactoare, are proiectul de extindere blocat, iar autoritățile nu investesc în reactoarele 3 și 4, ceea ce pune în pericol securitatea energetică pe termen lung. Hidroelectrica, principalul producător de energie hidro, operează sub capacitatea maximă din cauza infrastructurii învechite și lipsei investițiilor.

Centralele eoliene sunt afectate de probleme de conectare la rețea.

De asemenea, centralele pe gaz și centrala de la Iernut sunt subutilizate tot din cauza lipsei de investiții.

Cu această situație riscurile pentru sistemul energetic sunt imense.

Cu Burduja la conducerea Ministerului Energiei, România riscă să ajungă într-un punct critic. Cu o abordare lipsită de viziune și fără măsuri clare pentru modernizarea infrastructurii energetice, ne întrebăm cât de mult va mai rezista sectorul energetic înainte să ajungă într-o criză totală.