Anul 2024 a reprezentat pentru România o perioadă de contraste puternice, marcată de provocări economice, sociale și politice, dar și de progrese punctuale în anumite domenii. Într-un context european și global instabil, țara noastră s-a confruntat cu inflație crescută, sistem de sănătate subfinanțat, o educație deficitară și dependență energetică sporită, toate acestea amplificând vulnerabilitățile structurale deja existente.

În același timp, anumite sectoare au cunoscut evoluții pozitive, iar proiecte de infrastructură, investiții în sănătate dar mai ales realizările sportive au oferit motive de speranță și mândrie națională. Însă, dincolo de succesele punctuale, provocările structurale persistă, iar soluționarea lor necesită o abordare coerentă, responsabilă și orientată spre viitor.

Politicǎ: Criză democratică, controverse electorale și o coaliție fragilă la putere

România încheie anul 2024 într-un climat politic tensionat, cu un guvern de coaliție instalat, dar și cu o criză constituțională în desfășurare, generată de anularea alegerilor prezidențiale.

Decizia Curții Constituționale a stârnit dezbateri aprinse privind integritatea procesului democratic și influențele externe în politica internă.

Pentru anul 2025, provocările majore includ organizarea unor noi alegeri prezidențiale într-un mod transparent și securizat, consolidarea instituțiilor democratice și gestionarea relațiilor internaționale într-un context geopolitic complex.

De asemenea, aderarea României la Spațiul Schengen, aprobată pentru începutul anului 2025, reprezintă un obiectiv strategic care necesită stabilitate politică și coeziune națională.

România se află la o răscruce politică și democratică, iar modul în care vor fi gestionate aceste provocări va defini traiectoria țării în anii ce urmează.

De aici decurge și situația alarmantă în care România face compromisuri cu Ungaria. Guvernul vechi dar și nou, instalat în decembrie, reflectă acest compromis periculos prin prezența unor reprezentanți UDMR în funcții cheie: Cseke Attila, ministru al Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, și Tánczos Barna, ministru al Finanțelor și vicepremier.

La aceasta se adaugă și tranzacția recentă prin care compania germană de furnizare a energiei, E.ON, a fost vândută unei firme controlate de statul maghiar. Spre deosebire de o companie producătoare, E.ON gestionează direct furnizarea energiei către populație, fiind practic „robinetul” prin care curge energia în casele românilor. Această tranzacție permite Ungariei să controleze fluxul de energie și, dacă interesele politice o dictează, să „închidă robinetul” în momente critice. România, care deja își asigură 25% din necesarul de energie electrică prin importuri, devine astfel vulnerabilă și dependentă de deciziile luate nu la București, ci la Budapesta.

Și la Ministerul Finanțelor, condus acum de Tánczos Barna, situația este la fel de sensibilă. Acest minister are un rol central în gestionarea procesului de retrocedare a terenurilor și pădurilor din România, un domeniu în care statul român a pierdut sume colosale în ultimele decenii. În ultimii 10 ani, România a retrocedat aproximativ 20 de miliarde de euro sub formă de terenuri agricole și păduri, multe dintre ele ajungând în posesia unor entități străine sau private maghiare, fără ca statul să primească despăgubiri corecte. În plus, procentul terenurilor și pădurilor recuperate este, deși important, încă  nesemnificativ, în timp ce resursele naturale se diminuează constant. Pentru Ungaria, acest minister este de o importanță strategică, deoarece oferă control asupra proceselor de retrocedare și permite influențarea unor decizii care pot redirecționa resursele României către persoane și entități afiliate politic sau economic Budapestei.

Alte state își întăresc în ultimul timp autonomia și își protejează resursele naționale, prin măsuri de naționalizare și control statal. România pare să le ofere la schimb pentru voturi și susținere politică temporară. Polonia a reîntors recent în proprietatea statului activele din domeniul energiei și mineritului, creând companii de stat pentru a le gestiona, în timp ce Ungaria a reatras în proprietatea publică activele strategice din sectoare-cheie precum energia și infrastructura de transport, reducând astfel dependența față de interesele externe. Franța a implementat o politică similară prin consolidarea controlului statului asupra companiilor strategice, inclusiv în domeniul energetic și al transporturilor, prin menținerea acestora în portofolii de stat, protejând astfel resursele esențiale ale țării.

Aceste măsuri sunt parte dintr-o strategie de protejare a suveranității economice și naționale, spre deosebire de România, care pare că se află într-un proces continuu de cedare a resurselor pentru ca anumite partide politice să își asigure controlul.

Aceste tranzacții și numiri fac parte dintr-un pact politic toxic, în care viitorul țării este amanetat pentru câțiva ani de stabilitate politică iluzorie.

Economia: Provocări Majore și Creștere Economică Slabă

În ciuda unor realizări, economia României a fost puternic afectată de inflație ridicată, cu o rată care a depășit 10% la începutul anului 2024, afectând astfel puterea de cumpărare a populației. Prețurile alimentelor au continuat să crească vertiginos, iar costul mediu al unui coș de cumpărături pentru o familie de patru membri a ajuns să depășească 2.000 de lei, cu o majorare de 20% față de 2023.

În același timp, România are una dintre cele mai mari rate de îndatorare externă din Uniunea Europeană, iar deficitul bugetar a crescut semnificativ, atingând 4,5% din PIB, mult peste limita stabilită de Uniunea Europeană. Aceasta a dus la îngrijorări privind sustenabilitatea finanțelor publiceși riscurile unei posibile crize economice.

Venituri și Pensii: Creșteri Insuficiente și Inegalități Profunde

Anul 2024 a adus ajustări modeste ale salariilor și pensiilor, care, însă, nu au reușit să țină pasul cu inflația galopantă. Salariul minim brut pe economie a fost majorat la 3.700 de lei (aproximativ 740 de euro), o creștere insuficientă pentru a acoperi scumpirile în lanț la alimente, energie și servicii. În comparație, salariul minim brut în Uniunea Europeană este în medie de aproximativ 1.250 de euro, ceea ce arată un decalaj semnificativ față de standardele europene.

Puterea de cumpărare a continuat să scadă, iar mulți români trăiesc la limita sărăciei, în ciuda unui grad de ocupare a forței de muncă aparent stabil. Aproximativ 30% dintre angajați câștigă salariul minim, ceea ce indică o polarizare economică accentuată.

Pe segmentul pensiilor, deși s-a anunțat o majorare medie de 13%, mulți pensionari se confruntă în continuare cu dificultăți majore în acoperirea cheltuielilor lunare. Pensia minimă garantată a ajuns la 1.500 de lei (aproximativ 300 de euro), în timp ce pensia minimă medie în UE depășește 800 de euro. Diferența este izbitoare și subliniază precaritatea sistemului de protecție socială din România.

Un alt subiect sensibil este deficitul la fondul de pensii, care a continuat să crească în 2024, ajungând la circa 4% din PIB. Sistemul public de pensii se confruntă cu o presiune uriașă, cauzată de îmbătrânirea populației și de migrația masivă a forței de muncă tinere. Comparativ, în țări precum Polonia sau Ungaria, deficitul fondului de pensii este menținut sub 2% din PIB, datorită unor reforme structurale eficiente.

În plus, discrepanțele între salariile din sectorul privat și cele din sectorul public rămân semnificative, iar bonusurile și sporurile acordate în administrația publică continuă să genereze nemulțumiri în rândul contribuabililor.

România se află într-o situație în care politicile economice nu reușesc să reducă decalajele sociale, iar clasa de mijloc rămâne tot mai fragilă. În timp ce cetățenii UE beneficiază de măsuri sociale mai consistente și de o mai bună protecție a veniturilor, România continuă să rămână în urma mediei europene la aproape toate capitolele privind veniturile și pensiile.

Sănătatea: Lipsuri Cronice și Finanțare Insuficientă

Sistemul sanitar românesc rămâne în continuare subfinanțat și subdezvoltat, cu multe spitale care încă nu au acces la echipamente medicale de ultimă generație. Deși în 2024 au fost finalizate unele proiecte de spitale regionale (precum Spitalul Regional Cluj-Napoca și Spitalul Regional Iași), aceste investiții sunt insuficiente pentru a face față cerințelor unei populații în creștere și cu vârsta medie tot mai ridicată.

România continuă să aibă o rată de mortalitate infantilă ridicată de aproximativ 7,2 decese la 1.000 de nou-născuți, mult peste media Uniunii Europene de 3,5 decese. Totodată, accesul la servicii medicale de calitate este inegal în funcție de regiune, iar spitalele din mediul rural sunt subdotate și nu dispun de personal suficient. În 2024, doar 40% dintre spitale au fost renovate sau modernizate, iar multe dintre unitățile sanitare din zonele defavorizate rămân încă la un nivel precar.

Educația: Inegalități și Abandon Școlar Ridicat

În educație, România se confruntă cu probleme cronice, cum ar fi abandonul școlar ridicat și lipsa infrastructurii adecvate. În ciuda unor progrese, țara continuă să aibă una dintre cele mai mici alocări din PIB pentru educație din Uniunea Europeană – sub 3% din PIB, în comparație cu media UE de 5,2%.

Lipsa toaletelor funcționale și a infrastructurii moderne în multe școli din mediul rural și din orașele mici reprezintă o problemă continuă. De asemenea, în multe zone defavorizate, elevii nu beneficiază de acces adecvat la învățământ digital, iar aproape 1 din 5 elevi abandonează școala înainte de a finaliza liceul. România are în continuare cea mai mare rată de abandon școlar din Uniunea Europeană, cu un procent de 16,5% din elevii care nu finalizează liceul, ceea ce reprezintă un handicap semnificativ pentru dezvoltarea țării.

Energie: Dependenta de Importuri și Tranzacții Strategice Controversate

În sectorul energetic, România a continuat să se confrunte cu dependența de importuri de energie, în ciuda unor pași în direcția dezvoltării surselor de energie regenerabilă. În 2024, România a reușit să atingă 14% din consumul de energie provenind din surse regenerabile, dar dependența de importurile de gaze naturale și energie electrică din Rusia și Ungaria rămâne o vulnerabilitate majoră.

Un alt subiect de controversă a fost, așa cum spuneam, achiziția E.ON, o mare companie de furnizare de energie, de către o companie de stat maghiară, ridicând temeri că România își va pierde suveranitatea energetică.

Tineretul și Migrarea: O Provocare Continuă

România se confruntă în continuare cu o migrație masivă a tinerelor talente, ceea ce reprezintă o pierdere semnificativă pentru viitorul țării. Aproape 3 milioane de tineri au părăsit România în ultimele două decenii, iar în 2024, trendul a continuat. Tinerii înalt educați sunt atrași de salariile mai mari și de oportunitățile de dezvoltare profesională din alte țări din Uniunea Europeană, ceea ce contribuie la un rata de creștere economică mai mică și la un deficit de capital uman important.

Protecția Mediului: Poluare și Provocări Ecologice

Un alt aspect îngrijorător este poluarea mediului, România având una dintre cele mai ridicate rate de poluare a aerului din Uniunea Europeană. Aproape 70% din populația urbană trăiește în zone unde nivelurile de poluare depășesc limitele recomandate de Organizația Mondială a Sănătății. De asemenea, poluarea apei este o problemă constantă, cu multe râuri și lacuri afectate de deversările industriale și de gestionarea inadecvată a deșeurilor.

România se află într-un moment de cotitură, iar direcția viitoare a țării va fi determinată de deciziile și reformele luate în primele luni ale anului 2025. În funcție de cum vor evolua guvernarea, gestionarea resurselor și relațiile internaționale, România poate înregistra progrese semnificative sau riscă să rămână blocată în compromisuri politice care vor afecta autonomia și dezvoltarea sa pe termen lung.