România a reușit anul trecut să recupereze 100 km² de teren forestier retrocedat inițial dintr-o greșeală. Problema retrocedărilor eronate, mai mult intenționate decât neintenționate (în care au fost implicați prefecți, subprefecți, judecători etc, nepedepsiți până în acest moment), este una îngrijorătoare dacă stăm să calculăm cam cât pământ românesc a fost retrocedat străinilor.
Din fericire, în ultimii ani, niște judecători curajoși care nu se lasă influențați sau descurajați și merg pe drumul corect al recuperării terenurilor retrocedate ilegal au reușit să readucă în proprietatea statului român până și masivul Retezat. Acești judecători, alături de alte persoane implicate în procesele de recuperare, merită toate laudele pentru efortul și integritatea lor în fața unor presiuni enorme. În total, s-au recuperat peste 30.000 de hectare de teren. Ca reper, Bucureștiul are o suprafață în jur de 22.000 de hectare.
Câteva exemple de retrocedări rectificate, pe care publicația noastră le-a și menționat de-a lungul timpului, sunt:
– Bethlen Bela: Tribunalul a anulat reconstituirea dreptului de proprietate pentru 108 hectare de teren forestier confiscate legal în 1946, cu încă 100 hectare în dispută. De asemenea, statul român a recuperat 70 de hectare de teren retrocedate ilegal urmașilor unui criminal de război. În 2002, Comisia județeană Bistrița-Năsăud a reconstituit dreptul de proprietate asupra acestor terenuri în favoarea Ilonei Bethlen, deși Bela Bethlen fusese condamnat pentru crime de război și nu avea dreptul la retrocedare. Pe 15 decembrie 2022, Tribunalul Bistrița-Năsăud a respins apelul urmașilor și a stabilit definitiv că terenurile aparțin statului român. Pe larg, AICI: https://www.thesolomoneffect.com/o-noua-victorie-a-statului-roman-pe-drumul-anevoios-al-anularii-retrocedarilor-ilegale/
– Banffy Daniel: Retrocedarea a 9.332,8 hectare de teren forestier a fost anulată de Judecătoria Giurgiu, acestea fiind confiscate legal în 1952. Pe larg, AICI: https://www.thesolomoneffect.com/incet-incet-ne-luam-tara-inapoi/
– Kendeffy Ludovic și Gabor: Muntele Retezat. Anularea titlurilor de proprietate pentru 10.000 hectare de teren, după ce s-a dovedit că familia a fost deja despăgubită în 1928. Alte procese sunt în curs pentru 796 hectare. Un proces desfășurat la Judecătoria Hațeg a demonstrat că restituirea s-a bazat pe documente fabricate. Potrivit investigațiilor, moștenitoarele din Austria au obținut cetățenia română abia după ce au intrat în posesia terenului, contrar legislației care interzicea cetățenilor străini să primească retrocedări de teren. Pe larg, AICI: https://www.thesolomoneffect.com/nu-ne-vor-in-schengen-dar-ne-vor-padurile/
– Armin Mikes: Judecătoria Târgu Secuiesc a anulat titlurile de proprietate pentru 1.455 hectare, iar alte 2.017,5 hectare sunt în proces, dovedindu-se că proprietarul fusese expropriat și despăgubit conform legii în 1921. În 2022, Judecătoria Târgu Secuiesc a anulat reconstituirea pentru 1.500 hectare de pădure, confirmând că Mikes fusese deja despăgubit conform legii reformei agrare din 1921. Tribunalul Covasna a menținut această decizie în februarie 2023. Pe larg, AICI: https://www.thesolomoneffect.com/saga-retrocedarilor-noi-suprafete-recuperate-de-statul-roman/
Am răsfoit câteva articole din presa maghiară care tratează pe larg acest subiect delicat al retrocedărilor. Ce spun jurnaliștii maghiari?
În general, poziția acestora este predominant critică la adresa autorităților românești, subliniind adesea implicațiile politice și identitare pentru comunitatea maghiară. Felul în care aceste cazuri sunt gestionate acum, cu corectitudine și responsabilitate, nu îi încântă pe jurnaliștii maghiari.
Presa maghiară subliniază adesea sentimentele de nedreptate resimțite de maghiarii din România (care par să sufere de mania persecuției în masă) în legătură cu confiscările de proprietăți și dificultățile întâmpinate în procesele de retrocedare, fără să țină cont de actele oficiale și documentele care arată faptul că aceste retrocedări sunt ilegale. Nu am găsit menționat nicăieri în presa maghiară modul în care autoritățile maghiare pun bețe în roate celor române când vine vorba de obținerea de documente definitorii în astfel de cazuri.
De asemenea, se discută despre influența politică exercitată de guvernul maghiar asupra mass-mediei maghiare din România, care este în mare măsură dependentă financiar de statul maghiar și este nevoită să scrie subiectiv. Această influență este mai degrabă un mijloc de manipulare și de promovare a intereselor politice ale FIDESZ în regiune, fără a ține cont de adevărurile istorice și de legalitatea acțiunilor întreprinse de autoritățile române.
La ultimele alegeri, am constatat cu mare surprindere faptul că UDMR a primit voturi inclusiv din județele fără minoritate maghiară, deci au fost români care au votat cu UDMR. Este surprinzător mai ales pentru faptul că UDMR acționează în general narcisist, fără să reușească sau să aibă dorința să combine interesele celor două comunități. UDMR solicită drepturi nenumărate într-o țară care oferă deja condiții extraordinare minorității maghiare, condiții pe care nicio altă minoritate nu le are în alte țări. Drepturi care, de multe ori, au fost la limita încălcării Constituției. În ciuda acestui fapt, românii au ales să voteze pentru acest partid în județele fără populație maghiară. Avem un milion de întrebări despre motivațiile și înțelegerile politice din spatele acestor voturi.
Este îmbucurător că România reușește să recupereze terenurile retrocedate ilegal, o dovadă a faptului ca sistemul nostru judiciar poate acționa și integru. Ar fi de dorit ca și comunitatea maghiară, prin UDMR și jurnaliștii săi, să abordeze aceste probleme cu mai multă obiectivitate.
