Printr-o hotărâre judecătorească recentă statul român a obținut o victorie importantă în cadrul eforturilor sale de a recupera terenuri retrocedate ilegal. În acest context, este important să subliniem curajul și profesionalismul judecătorilor și funcționarilor publici care, în fața unor cazuri extrem de complexe și adesea sensibile politic, aleg să aplice legea cu strictețe și să apere interesele statului român. Acești oameni arată  o integritate remarcabilă în fața unor presiuni considerabile. Datorită eforturilor lor, zeci de mii de hectare de teren au fost recuperate și restituite poporului român, protejând astfel resursele naturale și interesul public.

Revenind la cazul de față – hotărârea dispune revenirea în patrimoniul statului a unei suprafețe de 2.571,3 hectare de pădure și 75,66 hectare de vegetație forestieră. Decizia reprezintă un pas major în corectarea unor retrocedări ilegale care au avut loc în baza legilor fondului funciar, fiind un succes într-o luptă lungă și complexă cu privire la dreptul de proprietate asupra terenurilor din România.

Între 2001 și 2009, Comisia locală de fond funciar Ojdula și Comisia județeană Covasna au aprobat cererea Composesoratului Ojdula pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra a aproximativ 2.650 hectare din fondul forestier național. Această decizie a fost validată și au fost emise titluri de proprietate. Totuși, emiterea acestor acte s-a realizat fără o analiză temeinică a cererilor și fără verificarea documentelor relevante de la alte instituții precum Arhivele Naționale sau Cartea Funciară.

Ca și în alte situații, această pasivitate a comisiilor de fond funciar a determinat aprobarea unor cereri vădit neîntemeiate.

Chiar dacă de-a lungul timpului era evidentă necesitatea unor reglementări / proceduri care să stabilească etapte clare de parcurs în procesul de soluționare a cererilor de reconstituire, este evident faptul că, neimplicarea unor instituții ale statului (ex. Ministerul Afacerilor Interne – cu rol important în monitorizarea și îndrumarea instituțiilor Prefectului, Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților – instituție cheie în procesul de aplicare a legilor speciale de reparație) au facilitat apariția cazurilor în care persoane neîndreptățite au beneficiat de pe urma procesului de reconstituire.

A fost o dovadă clară de superficialitate și lipsă de profesionalism din partea celor responsabili. O neglijență gravă care poate fi interpretată  și drept un act de complicitate. 

În anul 2018 statul român a inițiat un proces la Judecătoria Târgu Secuiesc, contestând legalitatea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea Asociației Laros – Ojdula. Principalul argument al statului a fost acela că predecesorul Composesoratului Ojdula fusese expropriat prin reforma agrară din 1921, cu plata despăgubirilor, ceea ce ar fi trebuit să excludă posibilitatea de reconstituire a dreptului de proprietate.

Expertiza tehnică realizată în acest caz a confirmat că terenurile reconstituite au fost obiectul exproprierii din 1921, iar întregul proces de reconstituire desfășurat după 1990 a fost complet nelegal, un abuz flagrant al procedurilor legale. Legea fondului funciar din 1991 a fost concepută pentru a corecta abuzurile colectivizării forțate din perioada comunistă, nu pentru a acorda drepturi de proprietate persoanelor deja despăgubite anterior de stat.

După șase ani de procese, Judecătoria Târgu Secuiesc a pronunțat sentința nr. 673/2024, declarând nule actele care validau reconstituirea dreptului de proprietate și dispunând restituirea terenurilor către stat.

Acest succes al statului este o victorie juridică, dar și un mesaj clar că eforturile pentru recuperarea terenurilor și protejarea drepturilor statului român trebuie să continue. Instituțiile statului, în colaborare cu judecători curajoși și funcționari dedicați, joacă un rol foarte important în recuperarea terenurilor furate ale țării noastre.

Pe de altă parte, nu putem ignora rolul perfid al unor instanțe și funcționari care au contribuit în mod direct la perpetuarea acestor abuzuri. În multe cazuri, indolența și corupția celor implicați în retrocedări au permis să se legalizeze furtul de patrimoniu național, sfidându-se legea și dreptatea istorică.