Într-o ironie amară pentru justiția română, sau, mai exact, pentru axa Giurgiu-Curtea de Apel București, ziua promulgării legii prin care interceptările realizate de serviciile de informații pot fi folosite în dosare aduce cu sine și achitarea definitivă a lui Mircea Beuran. Această hotărâre vine în urma eliminării unei mari părți din probele incriminatorii din dosar, pe criterii de competență. Paradoxul devine și mai profund atunci când se constată că, în ciuda acestui fapt, prima instanță a făcut referire la o parte din interceptările care păreau să-l dezincrimineze pe acuzat.
Decizia în prima instanță a fost luată de Andrei Buliga, un judecător care a motivat că DNA (Direcția Națională Anticorupție) nu era competentă în acest caz, dar care a păstrat totuși o parte din probele favorabile lui Beuran. Interesant este faptul că Buliga este apreciat de Lia Savonea, iar ulterior a fost adus la Curtea de Apel București ca judecător la Secția I-a Penală, unde lucrează alături de fosta sa șefă, apropiată a aceleiași Lia Savonea, Adriana Pencea.
În ceea ce privește judecarea apelului, acesta a fost responsabilitatea lui Razvan Ilie, numit șef al Secției a 2-a Penală începând cu data de 1 iulie 2023. Această numire a avut loc odată cu detașarea titularului funcției, Mihalcea, la CSM (Consiliul Superior al Magistraturii). Astfel, completul condus de Razvan Ilie a pronunțat achitarea lui Mircea Beuran.
Într-un moment concomitent, președintele Klaus Iohannis a promulgat legea pentru modificarea și completarea legii 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru modificarea altor acte normative. Această lege permite utilizarea înregistrărilor serviciilor de informații din dosarele de siguranță națională ca mijloace de probă în procesul penal. Prin acest act normativ, se introduce, printre altele, un nou alineat care stabilește că înregistrările rezultate din activitățile specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale omului pot fi folosite ca mijloace de probă în procesul penal, dacă acestea furnizează date sau informații privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni dintre cele prevăzute la articolul 139 alineatul (2), și dacă au fost respectate prevederile legale care reglementează obținerea acestor înregistrări.
Articolul 139 alineatul (2) al Codului de procedură penală prevede că supravegherea tehnică poate fi dispusă în cazul infracțiunilor contra securității naționale prevăzute de Codul penal și de legile speciale, precum și în cazul infracțiunilor de trafic de droguri, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede sau alte valori, falsificarea de instrumente de plată electronică, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, în cazul infracțiunilor de corupție, infracțiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, al infracțiunilor care se săvârșesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronică, sau în cazul unor alte infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 7 ani sau mai mare.
Achitarea lui Mircea Beuran ridică și ea, ca și altele, semne de întrebare și pune la îndoială, din păcate, integritatea justiției române.
