Vă prezentăm primul articol dintr-o serie lungă de materiale care fac parte din campania noastră intitulată ‘Dizabilitate Nu Înseamnă Imposibilitate’. Scopul acestei campanii este de a aduce susținere și conștientizare în ceea ce privește persoanele cu dizabilități și de a stimula o schimbare atât la nivel legislativ, cât și în conștiința publică.

Suntem conștienți de provocările pe care le întâmpină persoanele cu dizabilități și de necesitatea de a le oferi sprijin și înțelegere adecvată. De multe ori, dizabilitatea este asociată cu imposibilitatea, cu limitări și prejudecăți, însă dorim să subliniem că aceste percepții nu sunt adevărate. Dizabilitatea nu trebuie să fie un obstacol care să limiteze potențialul și contribuția unei persoane la societate.

Unul dintre obiectivele principale ale campaniei noastre este de a influența schimbarea legislativă în favoarea persoanelor cu dizabilități. Vrem să ne asigurăm că există legi și politici care să ofere protecție și sprijin adecvat pentru această categorie socială. De asemenea, dorim să stimulăm dezvoltarea de programe și servicii care să faciliteze integrarea și participarea activă a persoanelor cu dizabilități în toate aspectele vieții sociale.

În plus, este crucial să creăm o conștiință publică solidă și să combatem stereotipurile și discriminarea asociate dizabilității. Prin educare și informare, putem ajuta la schimbarea atitudinilor și la construirea unei societăți mai incluzive și mai echitabile pentru toți cetățenii.

Vă încurajăm să vă alăturați campaniei noastre și să deveniți parte a schimbării. Împreună, putem construi o societate mai inclusivă și mai echitabilă pentru toți.

Menționăm că inspirația noastră a fost Mihai Sârbu, un luptător pentru drepturile persoanelor cu handicap din România. Îl puteți cunoaște mai bine aici: handicapatindignat.wordpress.com.

Imaginează-ți că de mâine nu mai ai picioare. Ești prizonierul unui scaun cu rotile, o închisoare de metal rece. Îți strânge trupul, restrângându-ți libertatea și transformându-te într-un prizonier. Scaunul cu rotile îți devine, pe rând, prieten sau dușman.

În această închisoare mobilă, ești izolat într-un apartament, captivul propriului tău univers. Nu poți ieși de acolo decât cu ajutorul altora, complet dependent de mila și bunăvoința lor. Dar chiar și atunci, ești limitat de obstacolele care îți înconjoară existența. Trăiești la etajul 2, prins într-o cursă a treptelor interminabile. Fără lift, fără rampă, ești captiv, neputând păși în lumea de afară. Trotuarele și parcurile devin frontiere inaccesibile, iar fiecare ieșire este o provocare epuizantă.

Te uiți in oglinda – dacă ai norocul sa ai o oglinda la nivelul scaunului cu rotile – și te intrebi cine ești. Cine ești? Ce s-a întâmplat cu tine? Chipul tău, o hartă a suferinței și tristeții, nu mai aduce aminte de persoana pe care o cunoșteai cândva. Îți pierzi identitatea, te simți inutil și incapacitat și te întrebi cum de aceasta poate fi acum viața ta. În întunericul deznădejdii, depresia se apropie în tăcere, iar anxietatea îți strânge gâtul. Te cufunzi într-un abis de abandon și singurătate. Și doar dacă ai norocul unei familii care să-ți ofere sprijinul, într-o lume în care sprijinul ar trebui să fie dreptul tău, poți găsi o rază fragilă de lumină printre umbrele greutăților tale.

Însă viața ta nu mai este definită de propria ta voință și potențial, ci de un certificat de handicap eliberat de statul român. Și asta pentru că măsurile sociale din România aproape că nu există, încât neexistând îți definesc viața. Această hârtie rece și impersonală devine definiția existenței tale, un simbol al marginalizării și limitărilor care ți se impun. Într-o societate în care măsurile sociale sunt doar iluzii, viața ta se limitează acum chiar mai jos decât nevoile de bază din piramida lui Maslow. Nu este vorba doar despre apă, hrană, adăpost sau transport, ci despre absența acestora. Cu fiecare lucru pe care ceilalți îl iau ca fiind normal, tu devii prizonierul dependenței de însoțitori, de autorități și de instituții care te guvernează.

Venitul tău lunar este de doar 600 de RON – o bătaie de joc, o insultă odioasă adusă demnității tale. Nu îți mai permiți nimic acum: ești definit de noul tău statut de persoană cu handicap, care în România este egal cu lipsa dreptului la viață decentă, cu sărăcia, cu depresia, cu nedreptatea, cu abandonul, cu lupta pentru supraviețuire.

Tu, cititorule, poți alege să îți imaginezi orice handicap: situația este aceeași, poate chiar mai gravă. Dar dacă reușești acest Exercițiu de empatie, poate vei lupta Tu pentru acești oameni. 

Comparativ cu acest tablou dezolant românesc, în țările nordice, viața persoanelor cu handicap este o poveste dintr-un alt univers. Acolo, ești primit cu brațele deschise într-un sistem care îți asigură un venit decent pentru a trăi. Locuințele adaptate cu facilități îți ușurează accesul la lumea exterioară, iar mașinile special concepute îți oferă mobilitatea de care ai nevoie. Orice asistent social știe să conducă o mașină pentru persoanele cu handicap – asta dacă nu alegi să conduci chiar tu, statul punându-ți la dispoziție o mașină adaptată nevoilor tale. Astfel, poți menține aparența unei vieți relativ normale, cu activități și ieșiri la magazin, în parcuri, cinematografe, grădini zoologice. Unde intrarea este fie gratuită, fie la jumătate de preț, unde există rampe și facilități absolut peste tot, unde găsești scaune cu rotile dacă nu vii cu al tău de acasă. În plus, ai parte de asistență socială care îți oferă suport în activitățile zilnice, îți asigură curățenia, medicamentele, cumpărăturile și gătitul. La un handicap mai grav, ai 3 asistenți sociali care acoperă toate cele 24 de ore ale unei zile. Nu te simți niciodată singur, iar familia ta nu este împovărată. Într-o astfel de societate, nu ești definit de certificatul de handicap, ci de dreptul tău de a fi tratat cu demnitate și respect, de a fi inclus în comunitate și de a avea acces egal la toate aspectele vieții.

Înapoi în distopica Românie:

Revenim în această închisoare a propriei tale incapacități, izolat în apartament, într-o societate care închide ochii la suferința și nevoile tale. Lipsa accesibilității în spațiile publice, indiferența față de nevoile tale de bază și venitul de mizerie îți arată că ești doar un obiect de ignorat și de neglijat. Apoi, vezi la televizor faptul că salariul de bază pentru senatori și deputați este de 18.720 de lei brut pe lună, iar liderii de grup încasează în plus circa 2000 de lei. Cele mai mari salarii le au președinții celor două Camere, ei încasează aproape 24.000 de lei brut pe lună, adică peste 13.000 de lei net. Pe lângă salariu, parlamentarii au parte și de numeroase beneficii. Aceștia încasează în medie o sumă forfetară de 30.000 de lei pe lună, pentru funcționarea cabinetului parlamentar. Statul le mai acordă lunar 4.600 de lei pentru chirie, dar și 400 de lei/zi sub formă de diurnă. Aleșii, cei care pe tine te țin închis în casă, pot călători gratuit cu trenurile CFR în perioada mandatului și mai beneficiază de un zbor gratuit dus-întors pe săptămână, la cel mai apropiat aeroport de circumscripția lor.

De asemenea, pentru o comunicare cât mai eficientă, senatorii și deputații primesc un telefon de serviciu cu abonament. Un alt avantaj al postului de parlamentar îl reprezintă pensia specială. În acest moment 827 de foști senatori și deputați beneficiază de pensii speciale. Impactul bugetar este de aproximativ 1 milion de euro pe an. (Euronews) 

În timp ce politicienii își umflă buzunarele cu salarii uriașe și pensii speciale, tu trăiești în sărăcie și marginalizare. Acești aleși ai poporului ar trebui să-și dedice eforturile și resursele pentru a crea o societate justă și incluzivă, dar în schimb se afundă în jocurile lor politice fără miză reală. Îți amintești că au promis schimbare, însă promisiunile lor s-au dovedit a fi nimic mai mult decât cuvinte goale.

Antonim, în 2023 

• persoana adultă cu handicap grav va beneficia de:

– indemnizaţia lunară, indifererent de venituri, în valoare de 419 lei (creștere de la 368 lei)

– buget personal complementar, indiferent de venituri, în valoare de 180 lei (creștere de la 156 lei)

• persoana adultă cu handicap accentuat va beneficia de:

– indemnizaţia lunară, indifererent de venituri, în valoare de 317 lei (creștere de la 279 lei)

– buget personal complementar, indiferent de venituri, în valoare de 132 lei (creștere de la 116 lei)

• persoana adultă cu handicap mediu va beneficia de un buget personal complementar, indiferent de venituri, în valoare de 72 lei (creștere de la 64 lei).

Tototdată, potrivit acelorași prevederi legale, părintele, tutorele sau persoana care se ocupă de creşterea şi îngrijirea copilului cu handicap în baza unei măsuri de protecţie specială, stabilită în condiţiile legii, beneficiază de prestaţii sociale, pe perioada în care îl are în îngrijire, supraveghere şi întreţinere, astfel: 359 lei (creștere de la 316 lei) pentru copilul cu handicap grav, 210  lei (creștere de la 184 lei) pentru copilul cu handicap accentuat și 72 lei (creștere de la 64 lei) pentru copilul cu handicap mediu. (eJobs.ro) 

Cuvintele sunt de prisos. Ca autor al articolului, mi-a fost rușine să scriu sumele acordate persoanelor cu handicap. Din datele de mai sus rezultă mai degrabă faptul că politicienii au dizabilități și ar trebui să primească certificat de handicap și să trăiască și ei cu un venit care, acum, abia le asigură o masă bogată cu care sunt obișnuiți.