Săptămâna trecută am publicat un articol despre Daniel Marian Dragne, fost inspector general al IGSU despre care, printre altele, descopeream că este asociat cu condamnați penal în firmele pe care le deține. Discutam atunci despre dubla măsură și despre faptul că în România se aplică de multe ori această dubla măsură, exemplificând recentul caz Ferma Dacilor (citește aici).

La scurt timp Daniel Marian Dragne a postat un text pe pagina personală. Textul său este mai degrabă unul filozofic, referindu-se la numele publicației noastre de parcă ar vorbi chiar cu regele Solomon. Plin de vorbe de duh și metafore, textul ar vrea să transmită ceva dar nu transmite, de fapt, nimic concret. Este un început de roman, posibil SF, posibil filozofic wannabe, în care personajul principal și, desigur, pozitiv, este chiar dumnealui. Intriga este că va face episoade în care va spune lucrurilor pe nume, fapt ceea ce unora nu o să le placă (bine ați venit în lumea jurnalismului). În comentarii mai spune că mai acceptă cât poate, dar nu când trebuie să arate că nu ei…Nu ei ce? Ce se înțelege de aici? Faptul că domnul Daniel Marian Dragne știe multe, dar până acum nu a vrut să spună. De ce? De ce, dacă are cunoștință de nereguli petrecute la nivelul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență sau orice alt fel de nereguli, de ce a tăcut până acum? Nu îl face asta complice la faptele respective? Ce dorea să facă cu informațiile pe care le deține? În loc să ia lucrurile în serios, acest domn scrie texte filozofice în care încearcă să se autoglorifice, fără ca măcar să realizeze cât de grav este acest lucru.

Și aceasta este o atitudine generalizată a oamenilor cu funcții și putere în România. Mai toți par îndrăgostiți de propriile persoane și au obrazul gros, le lipsește rușinea, gândesc deplasat și sunt rupți de realitate. Realitatea? Este cruntă și gravă. Textul va fi mai lung însă rugăm să îl parcurgeți cu atenție și veți fi surprinși de dimensiunea corupției din România, chiar dacă credeți că știți deja fenomenul.

Documentarea detaliată a actelor de corupție dezvăluie adesea o realitate șocantă care, de multe ori, ne scapă atenției până când nu este pusă negru pe alb. Știm, în mare, că politicienii și funcționarii statului sunt corupți. Avem idee, tot în mare, de marile dosare penale. Dar chiar și noi, ca jurnaliști, suntem adesea surprinși de dimensiunea și complexitatea rețelelor de corupție din România, care afectează nu doar instituțiile publice, ci și fundamentul moral al societății. Este atât de important ca toată lumea să citească și să se informeze profund pentru a înțelege pe deplin gravitatea corupției din țara noastră și pentru a cere cu vehemență schimbările necesare.

Mai jos veți avea o listă a marilor corupți din ultimii ani și marilor cazuri de corupție din România care, într-un fel sau altul au rămas nerezolvate, s-au prescris sau au fost rezolvate pe jumătate. Comentariile sunt de prisos. Rețineți – acestea sunt doar cele mai mari și cunoscute cazuri. Unii nici nu mai sunt în viață – dar am vrut să evidențiem faptul că România este împânzită de rețelele de corupție, de la cel mai mic angajat al primăriei până la funcții înalte. Cinstea și onoarea sunt excepții. Vom vedea, comparativ, cum stau și alte țări din Europa în ceea ce privește corupția.

Să începem cu o parte din marile dosare:

• Dosarul Revoluției din 1989 – Cei mai mulți vinovați nu au fost aduși în fața justiției, iar cercetările par să fi fost împiedicate de-a lungul timpului. Vom avea mai jos (și intr-un articol viitor) numele lui Ion Iliescu.
• Dosarul Mineriadei din 1990 – Evenimentele tragice din iunie 1990 au lăsat multe întrebări fără răspuns și nu toți cei responsabili au fost trași la răspundere.
• Dosarul “Ferma Băneasa” – O afacere controversată, implicând terenuri agricole și conexiuni politice, care a stârnit controverse.
• Dosarul “Microsoft” – Acuzații de corupție în legătură cu contracte publice care au generat anchete.
• Dosarul “Colectiv” – Tragedia din 2015 a ridicat semne de întrebare cu privire la responsabilitatea autorităților în garantarea siguranței în locuri publice.
• Dosarul “Carpatica Asig” – Implică acuzații de fraude în asigurări și nereguli financiare care au afectat mulți investitori.
• Dosarul “Rovinari – Complexul Energetic Oltenia” – Cazul de corupție și deturnare de fonduri în sectorul energetic, cu implicații majore asupra economiei.
• Dosarul “Rompetrol” – Acuzații de fraudă fiscală și corupție în legătură cu una dintre cele mai mari companii petroliere din țară.
• Dosarul “FNI” (Fondul Național de Investiții) – O schemă piramidală care a afectat mii de investitori și a dus la întrebări cu privire la supervizarea autorităților financiare.
• Dosarul “Afacerea Hexi Pharma” – Scandalul privind diluarea substanțelor dezinfectante, cu implicații în domeniul sănătății publice.
• Dosarul “Gala Bute” – Ancheta privind finanțarea campaniei electorale din 2009 și posibile ilegalități legate de evenimentul “Gala Bute”.
• Dosarul “Hidroelectrica” – Accuzații de corupție și manipulare a pieței de energie, afectând una dintre cele mai mari companii energetice din țară.
• Dosarul “EADS” – Presiuni politice și presupuse acte de corupție legate de achiziția de elicoptere pentru armată.
• Dosarul “Bechtel” – Controverse privind costurile mari ale proiectului autostrăzii Transilvania și acuzații de corupție în legătură cu contractul cu firma Bechtel.
• Dosarul “RAFO” – Probleme financiare și corupție în industria petrochimică, afectând una dintre cele mai importante rafinării din țară.
• Dosarul “Ferma Bunicului” – Un alt caz legat de exploatarea abuzivă a resurselor naturale și contracte dubioase cu statul.
• Dosarul “Belina” – Controverse privind privatizarea ilegală a unei insule și acuzații de abuz în serviciu.
• Dosarul “BriberyGate” – Implicații politice și acuzații de mită în legătură cu un dosar penal al unui fost ministru.
• Dosarul “Berca Mondial” – Controverse în domeniul afacerilor și acuzații de fraudă legate de importul și distribuția de medicamente.
• Dosarul “Microsoft 2” – O anchetă suplimentară privind presupusele nereguli în contractele cu gigantul IT.
• Dosarul “Microsoft 3” – O altă anchetă privind posibile nereguli în contracte cu Microsoft, evidențiind problemele persistente din sectorul IT.
• Dosarul “UTA Arad” – Controverse privind administrarea și privatizarea clubului de fotbal UTA Arad, cu suspiciuni de fraudă și corupție.
• Dosarul “Cășun” – Afacere controversată legată de exploatarea lemnului în Maramureș, cu implicații asupra resurselor naturale și a mediului.
• Dosarul “Peștele țigănesc” – Presiuni politice și corupție în industria piscicolă, cu implicații asupra economiei locale.
• Dosarul “Romgaz – KazMunayGas” – Controverse legate de acțiuni suspecte în privatizarea Romgaz și colaborarea cu compania kazahă KazMunayGas.
• Dosarul “ANRP” – Scandalul retrocedărilor ilegale de terenuri și presupuse acte de corupție la Agenția Națională de Restituire a Proprietăților.
• Dosarul “CA-ALRO” – Probleme financiare și corupție în una dintre cele mai mari companii de aluminiu din țară.
• Dosarul “Poșta Română” – Controverse legate de privatizarea Poștei Române și posibile implicări politice în acest proces.
• Dosarul “DN 73” – Cazul problemelor legate de construcția și întreținerea drumurilor publice, cu impact asupra siguranței rutiere.
• Dosarul “Bursa de Mărfuri” – Suspiciuni de fraudă și nereguli în funcționarea bursei, afectând piața comercială din țară.
• Dosarul “Elena Udrea” – Acuzații de corupție și spălare de bani împotriva fostului ministru al Turismului și Dezvoltării Regionale.
• Dosarul “Alro Slatina” – Ancheta privind presupuse ilegalități financiare și evaziune fiscală în cadrul celei mai mari fabrici de aluminiu din Europa de Est.
• Dosarul “CAO” (Compania de Apă Olt) – Implicații de corupție în domeniul distribuției apei potabile în regiunea Olt.
• Dosarul “Tel Drum” – Afaceri dubioase și presupuse fraude în legătură cu contracte de infrastructură și construcții, cu legături politice semnificative.
• Dosarul “Gigi Becali” – Probleme juridice multiple, inclusiv acuzații de corupție și închisoare pentru finanțatorul echipei de fotbal Steaua București.
• Dosarul “Shhaideh – Belina” – Acuzații de abuz în serviciu legate de fostul ministru al Dezvoltării Regionale, Sevil Shhaideh, în ceea ce privește privatizarea ilegală a Insulei Belina.
• Dosarul “Cătălin Voicu” – Ancheta privind corupția în justiție și relațiile ilicite cu lumea interlopă ale unui fost senator.
• Dosarul “Dinu Pescariu” – Afaceri controversate și acuzații de spălare de bani și evaziune fiscală pentru omul de afaceri și fostul tenisman.
• Dosarul “Elena Băsescu” – Implicații juridice în legătură cu finanțarea ilegală a campaniei electorale și posibile acte de corupție

Fapte prescrise: 

• Dan Ioan Popescu – Fost ministru al Agriculturii, implicat într-un dosar de corupție care a avut anumite acuzații prescrise.
• Dinu Patriciu – Om de afaceri și fost politician, cu dosare legate de corupție în care au apărut prescrieri.
• Nicolae Popa – Fost ministru al Economiei, parte a unor dosare de corupție cu anumite acuzații prescrise.
• Sorin Ovidiu Vîntu – Om de afaceri și fost lider media, implicat în cazuri de corupție cu prescrieri notabile.
• Radu Mazăre – Fost primar al Constanței, cu implicații în dosare de corupție, unele dintre ele ajungând să fie prescrise.
• Horia Simu – Fost șef al CJ Prahova, implicat în dosare de corupție cu anumite capete de acuzare prescrise.
• Victor Ponta – Fost prim-ministru, cu dosare de corupție în care anumite aspecte au ajuns să fie prescrise.
• Cristian Boureanu – Fost deputat, implicat în dosare penale în care unele fapte au fost prescrise.
• Dorin Cocoș – Om de afaceri, cu dosare de corupție în care au apărut prescrieri.
• Viorel Hrebenciuc – Fost lider PSD, implicat în dosare de corupție, cu unele acuzații prescrise.
• Gheorghe Ștefan (Pinalti) – Fost primar la Piatra Neamț, cu dosare de corupție în care anumite capete de acuzare au fost prescrise.
• Ioan Niculae – Om de afaceri, cu dosare de corupție și evaziune fiscală în care au intervenit prescrieri.
• Elena Udrea (în al doilea dosar) – Fost ministru, implicată în dosare de corupție, unele aspecte prescrise.
• Bogdan Olteanu – Fost viceguvernator BNR, cu implicații în dosare de corupție în care au apărut prescrieri.
• Darius Vâlcov – Fost ministru, cu dosare de corupție în care anumite fapte au fost prescrise.
• Adrian Năstase – Fostul prim-ministru, condamnat inițial, a beneficiat de prescrierea unor acuzații de corupție.
• Dan Voiculescu – Om de afaceri și fost lider politic, eliberat înainte de termen din închisoare pe baza unor modificări legislative, cu o parte a dosarului prescrisă.
• Miron Mitrea – Fost ministru, acuzat de corupție, dar care a scăpat de urmărire penală prin prescriere.
• Gheorghe Hagi – Legendarul fotbalist, implicat într-un caz de evaziune fiscală, dosar în care anumite acuzații s-au prescris.
• Gigi Becali (în al doilea dosar) – Finanțatorul echipei de fotbal Steaua București, cu parte din acuzații prescrise.
• George Becali (fratele lui Gigi Becali) – Implicat în diverse probleme legale, inclusiv corupție, cu anumite aspecte ale dosarului prescrise.
• Mircea Băsescu – Fratele fostului președinte, cu implicații în dosarul de trafic de influență, unde unele acuzații s-au prescris.
• Gabriel Sandu – Fost ministru al Comunicațiilor, acuzat de corupție în dosarul Microsoft, cu unele capete de acuzare prescrise.
• Dinel Staicu – Om de afaceri, implicat în cazuri de corupție, cu unele aspecte prescrise din dosarele sale.
• Vanghelie, fostul primar al Sectorului 5 din București, a fost implicat în mai multe dosare de corupție. Într-unul dintre aceste dosare, el a fost acuzat de luare de mită și abuz în serviciu. Cu toate acestea, în 2019, instanța a decis că faptele pentru care era acuzat au prescris, iar Vanghelie a fost eliberat din închisoare.

Printre aceștia s-ar putea număra persoane implicate în dosare precum “Trofeul Calității”, “Rompetrol”, “Microsoft”, “Valiza” etc. Pentru o documentare completă vizavi de faptele de corupție din România din ultimii 20 de ani ne-ar trebui ani. Scheme judecătorești, trafic de influență, informații ascunse și multe, multe, multe altele reprezintă un mod de lucru în dosarele de corupție din România.

Comparativ în ultimii ani în Europa:

Norvegia: cazul fostului ministru al Pescuitului, Svein Ludvigsen, care în 2020 a fost condamnat pentru abuzuri sexuale și corupție. Ludvigsen a fost acuzat că a utilizat poziția sa în scopuri sexuale și pentru a obține avantaje financiare. Acest caz a fost un șoc în societatea norvegiană. Nu sunt căliți, ca noi.

Danemarca: În ultimii ani a fost un singur caz de corupție, cel al băncii Danske Bank, unde au fost identificate activități suspecte de spălare de bani în perioada 2007-2015, în special în filiala estoniană a băncii. Danske Bank a fost criticată pentru neglijența în supravegherea și gestionarea riscurilor legate de aceste activități ilegale.

Marea Britanie: cazul fostului premier Tony Blair, criticat în legătură cu deciziile sale referitoare la Războiul din Irak din 2003. Blair a fost acuzat că ar fi manipulat informațiile despre prezența armelor de distrugere în Irak pentru a justifica participarea Marii Britanii la conflict. Această chestiune a ridicat întrebări privind transparența și a stârnit controverse, dar nu s-a ajuns la concluzii legale specifice de corupție în acest caz.

Suedia: cazul lui Thomas Bodström, fost ministru al Justiției. În 2006, Bodström a fost acuzat de implicare într-un caz de presiuni politice asupra sistemului judiciar. Acest caz a stârnit dezbateri privind independența sistemului judiciar și relația dintre politică și justiție.

Comentariile sunt de prisos. Nu ne e Rușine? Și nouă că acceptă, și ăstora că fură? Sunt cote alarmante ale corupției sub umbrela unei duble măsuri care sfidează principiile fundamentale ale justiției. Unii politicieni corupți, cu conexiuni politice sau privilegii sociale, par să beneficieze de pedepse mai blânde sau chiar să scape nepedepsiți.

Unul dintre motivele principale ale persistenței corupției este și lipsa de reacție din partea societății. Adesea, cetățenii au un sentiment de impotență, fie din cauza unor sisteme judiciare slabe, fie din cauza temerilor legate de posibile represalii. Este important să înțelegem că indiferența și tăcerea creează un teren fertil pentru perpetuarea corupției, după cum clar se vede mai sus, iar schimbarea nu poate veni decât prin mobilizarea societății civile și cererea unui răspuns ferm din partea autorităților.

Cu toate acestea, este important de spus că o schimbare durabilă necesită o conjugare a eforturilor. Justiția și aplicarea corectă a legii sunt fundamentale pentru eliminarea corupției. Autoritățile judiciare trebuie să fie independente și să acționeze fără influențe politice sau sociale, cum fac acum.