Analfabeții și plagiatorii care conduc Guvernul României tratează cu un dispreț incredibil cadrele didactice care sunt în stradă cerând restart în educație, refinanțarea sistemului de învățământ și modernizarea acestuia. Revoltător!
La acțiunea sfidătoare față de profesori participă și unii părinți, anumiți jurnaliști, dar și alte categorii sociale ignorante, bântuite de sindromul retardului.
Învățământul românesc din ultimii 30 de ani se învârte într-un cerc vicios al neglijenței și ineficienței, în timp ce restul lumii avansează cu pași mari. Arhaic, prăfuit și neinvestit, sistemul nostru de educație pare să fie într-un concurs cu sine însuși pentru a stabili recorduri de eșec și stagnare, la concurs cu prostia politicienilor.
În acest circ al absurdului, unii părinți joacă și ei un rol de excepție. Deși copiii lor petrec ore întregi în grija profesorilor, acești părinți sunt preocupați mai mult de propriile lor nevoi și interese meschine. Nu le pasă că profesorii sunt subplătiți și că lucrează în condiții mizere. Cine naiba are nevoie de educație și de profesori bine plătiți, când tu, părinte român, asculți manele și marile valori din viața ta sunt Guță și Salam, iar singurele criterii de educație sunt tupeul și nesimțirea?
Și să nu uităm nici de cerințele nerealiste pe care părinții needucați le impun copiilor lor. În timp ce alți părinți din alte țări se preocupă de dezvoltarea echilibrată a copiilor lor și îi lasă să se joace și să se bucure de viață, părinții români se grăbesc să-și aglomereze copiii cu lecții și activități extrașcolare exagerate. Cu cât mai multe teme, cu atât mai buni vor fi copiii noștri, nu-i așa? Dimpotrivă! Poate ar trebui să ne oprim puțin și să ne întrebăm ce impact are această presiune asupra sănătății mintale și emoționale a copiilor noștri.
Să nu uităm nici de politicienii noștri, aceste “genii” ale lumii educației. Ei nu au nevoie să copieze sisteme de învățământ de succes din alte țări, pentru că au propriile lor viziuni strălucite și preferă să tot inoveze într-un mod unic, inventând roata încă o dată și totuși reușind să rămână în urmă cu decenii. Ce pretenții să ai de la niște analfabeți votați de alți analfabeți?
Ce am uitat noi? Am uitat un aspect esențial: respectul față de profesori.
Ei bine, avem aici un subiect sensibil. Părinții de care vorbeam mai sus, maeștrii în arta neglijării copiilor, ai trimiterii acestora la toate concursurile posibile, experți în lipsa de empatie, preferă să trateze cadrele didactice cu aroganță și dispreț. Ei, care își înnebunesc copiii cu activități extrașcolare ca sa nu fie nevoiți să se ocupe de ei și nu le ofere timp, preferând rețelele sociale sau Netflix. Pentru această categorie de părinți profesorii, singurii care se ocupă de educația copiilor lor, sunt doar niște pioni neînsemnați, fără valoare și merit, în ciuda faptului că își dedică viața și energiile pentru a modela viitorul copiilor.
Așadar, părinți și politicieni – vreți o țară ca afară însă mentalitatea voastră lasă mult de dorit. Vă supărați pe profesori spunând că nu e oportun să facă greva acum?! Nu cumva e inoportun ca de atât de mult timp ei să fie total ignorați de societate și politiceni? Cum de vedeți doar o vină a profesorilor și uitați că totul pleacă de la guvernul mizerabil care ne conduce? Și de la un președinte care vizitează cu nesimțire si sfidare, împreună cu pițipoanca de nevastă-sa, Carmen, un liceu din Sibiu în timp ce pilonii societății, viitorului, educației sunt în stradă în București, umiliți și nebăgați în seamă? Degradant. Este o situație în care copiii noștri suferă, profesorii sunt subevaluați, iar politicienii se îmbogățesc în fiecare zi.
Ignorarea profesorilor este egală cu ignorarea elevilor. Cam atât le pasă acestor siniștri politicieni de viitorul țării noastre.
Vreți o țară ca afară? Educați-vă voi, părinți, bunici, jurnaliști.
Nu trebuie să inventăm roata, ci să ne inspirăm din sistemele de învățământ de succes din alte țări, precum Danemarca. Această țară ne oferă exemple concrete despre cum să punem sănătatea mentală și liniștea copiilor înaintea tuturor. În Danemarca, în școala primară, educatoarele au profesori ajutători la matematică, engleză, istorie și nu numai, și întotdeauna au asistenți care să le ofere sprijin în relația cu copiii. Părinții din Danemarca s-au aliat cu profesorii și au organizat greve generale care au durat luni de zile de marșuri generale pentru a obține creșterea veniturilor profesorilor și angajarea unui număr mai mare de asistenți, astfel încât fiecare copil să primească atenția de care are nevoie. Și asta pentru că pe primul loc pentru ei sunt copiii și înțeleg că bunăstarea copiilor depinde de calitatea actului de învățământ, care depinde de calitatea vieții cadrelor didactice. Iar, în final, ei înțeleg că copiii nu sunt trofee cu care să facă impresie, ci sunt viitorul țării, cei de care cu toții vor depinde la un moment dat.
În plus, în Danemarca, curtea școlii este integrată în programul zilnic printr-o pauză de cel puțin 30 de minute, în care copiii stau afară, aleargă și se joacă în aer curat, indiferent de vreme. Este o prioritate sănătatea lor și dezvoltarea lor holistică. În schimb, părinții români care doresc o țară ca afară se enervează când în clasă se deschide un geam pentru aer curat, de teamă să nu “ii tragă curentul” pe copii. Aceștia sunt aceiași părinți care nu îi lasă pe copii să iasă afară pentru a se juca și se grăbesc să le administreze medicamente atunci când răcesc puțin. Aceștia sunt cei care cer teme pentru acasă și sufocă copiii cu activități extrașcolare, doar pentru a-și satisface propriile nevoi și pentru a nu fi deranjați. Nu generalizăm însă știm cu toții că această categorie de părinți există.
Educația și bunăstarea copiilor noștri ar trebui să fie prioritatea noastră supremă. Ar trebui să le oferim modele pozitive, să le asigurăm o educație morală solidă și să le oferim oportunități adecvate pentru dezvoltarea lor. Nu manelele, nu haine de firmă, nu șmecheria sau bolizii de lux contează.
Într-o țară ca afară, părinții erau în stradă alături de profesori, la fel ca în Danemarca, nu comentau cu nesimțire si ignoranță pe Facebook sau alte rețele sociale. Într-o țară ca afară, Ciolacu, Ciucă, Iohannis nu umblau brambura la evenimente, ci ieșeau în stradă cu respect ca să îi asculte pe profesori.
Este timpul să ne trezim din letargie și să acționăm în numele viitorului copiilor noștri! Este un moment când toată România ar trebui sa iasă în stradă și să îi facă pe politicieni că nu mai “merge și așa”.
Politicienii trebuie să înțeleagă că educația nu este doar o promisiune electorală. Este o investiție esențială în dezvoltarea societății și în viitorul țării. Este obligatoriu ca analfabeții care ne conduc să plece, iar noi, poporul, să ne educăm și să votăm oameni serioși.
Iar părinții? Părinții trebuie să își asume responsabilitatea în educația copiilor lor. Nu este suficient să îi lăsăm pe mâna școlii și să ne așteptăm ca ceva miraculos să se întâmple. Trebuie să fim parteneri activi în procesul educațional, să fim implicați în viața școlii, să comunicăm cu profesorii m, să îi respectăm și să susținem valorile și principiile unei educații de calitate.
Profesorii merită respectul și recunoașterea noastră pentru munca lor în educația viitoarei generații. Ei trebuie să beneficieze de salarii decente, să aibă acces la resurse și materiale didactice, precum și oportunități de formare și dezvoltare profesională.
Nu putem ignora în continuare situația degradantă a sistemului de învățământ românesc și consecințele sale asupra viitorului copiilor noștri. Profesorii luptă și pentru noi și copiii noștri. Cinste lor și celor care li s-au alăturat în acest demers.
