Plânge România. Iar. Așa cum plânge de ani de zile, din timp în timp, din cauza tragediilor prin care încet-încet vom ajunge să ne definim, așa cum un om încercat de soartă de multe ori devine suma suferințelor sale, un ghem dezordonat de lacrimi și emoții, neadunat și condamnat la a trăi mereu cu și prin dramele sale. La noi în țară lucrurile merg atât de rău încât ceea ce pentru alte țări este de neconceput la noi este răul cel mai mic sau un noroc nesperat.
Plângem din nou și suntem indignați din cauza situației din spitalul de la Neamț unde oamenii au ars de vii. Au ars de vii. Memoria colectivă aude și redă puternic ecoul celorlalte drame naționale românești (maternitatea din Giulești, accidentul din Apuseni, explozia de la Mihăilești, cazul Dincă, incendiul din clubul Colectiv). Ne plângem iarăși morții, răniții și soarta nenorocită. Mulți zic că suntem blestemați, alții că ni se trage de la împușcarea soților Ceaușescu în ziua de Crăciun, alții ca ne aduce Arafat ghinion și în total cam toată lumea e de acord că de vină sunt, în general, politicienii. Însă de această dată are dreptate ministrul sănătății, Nelu Tătaru: noi, cu toții, suntem vinovați.
Exact. Dureros, dar exact.
Toți: de la omul simplu, de rând, la instituțiile de presă, la categoriile profesionale, la politicieni. Este un lanț al slăbiciunilor, sunt cuvinte și expresii bagatelizate și duse în derizoriu de atâta folosință; atunci când ți se întâmplă multe rele ajungi ca ceva mai puțin rău, dar tot rău, sa ți se pară noroc. Corupția ucide, de exemplu. Cine mai stă azi să internalizeze această expresie atât de uzitată? Cine stă să își ducă gândul o secundă mai departe și să realizeze că într-adevăr corupția ucide? Dar da. CORUPȚIA este cea care a creat toate tragediile de mai sus și cea care va crea în continuare drame dacă nu se schimbă ceva. Și da, suntem cu toții vinovați:
• Oamenii simpli, normali: unii s-au vândut pe ei și viitorul copiilor lor pentru cadouri electorale: un pui, o găleată, o brichetă. Alții nu au ieșit la vot sau dacă au ieșit nu s-au informat, nu au știut pe cine votează cu adevărat. Dacă nu au votat pe șpagă, au votat cu unul “mai simpatic”. La muncă puțini își fac treaba cu seriozitate și responsabilitate. Că merge și așa.
• Presa s-a vândut fie pentru interese personale (ați fi surprins cât de bogați sunt unii jurnaliști) sau pentru ca televiziunea/ziarul/radioul să reziste pe piață. Sunt și în ziua de azi nume la televizor care nu ar trebui girate niciodată de nici un jurnalist. Sunt președinți de partide analfabeți, conducători de instituții cercetați sau condamnați penal. Un jurnalist care se respectă nici nu ar accepta să le pronunțe numele acestor personaje dubioase și tupeiste care au căpușat sistemul românesc. Tu ca partid ai pus un analfabet sau un hoț președinte? Nu te girez, nu îl accept, nu îl mediatizez. Astfel, multe se pot corecta.
• Categoriile profesionale (medici, profesori, tehnicieni etc) care au ridicat șpaga la nivel de artă. Acum medicii, profesorii și alte (multe) categorii profesionale se plâng că nu își mai pot face treaba, că nu au condiții, aparatură etc. Okay, când a fost ultima dată când au denunțat un coleg care fură sau e cunoscut pentru faptul că ia șpagă? Când au ieșit cu declarații clare în care să spună scurt și la obiect ce le lipsește și din cauza cui? Nu vorbim de excepții aici. Cu toții știm și mergem la medici, profesori, angajați din primării și din alte instituții cu șpagă. Nu există altfel decât rar, foarte rar.
• Politicienii – prin faptul că au profitat de cele de mai sus și pentru că au furat cât pentru șapte neamuri, goliți de umanitate, empatie, simț al responsabilității. Nici nu ne ajung cuvintele să vorbim despre ce au făcut politicienii. Și nici nu am putea să o facem menținându-ne calmul și bunul-simț.
Mai suntem vinovați cu toții la un loc pentru că nu respectăm regulile. Regii fofilărilor, ai drumurilor scurte, ai soluțiilor ușoare. Suntem țara specialiștilor în drepturile pe care le avem fără să ne cunoaștem obligațiile și, dacă ni le zice cineva, ni-l facem dușman și ne victimizăm. Imaginați-vă o zi în care toți românii ar respecta regulile și fiecare și-ar face treaba. Luați-vă un minut pentru acest Exercițiu de imaginație. Nu v-ați simți mândri, liniștiti, în siguranță știind că fiecare este serios, responsabil și respectă regulile?
Să știți că nicio țară civilizată la care cu toții ne raportăm nu a devenit așa peste noapte: mai întâi au fost reguli, iar cine nu le-a respectat a plătit cu vârf și îndesat. Românii nu sunt mai prejos decât alte nații, nu sunt nici mai proști, nici mai neserioși, nici mai nimic. Doar că la unii sunt amenzi care se aplică. Au fost educați cu bățul, de aia sunt mai civilizați. Iar restul a venit de la sine.
Românii în acest moment sunt iresponsabili în total, ca nație. Nu există nici un român cinstit, acesta e adevărul. Fiecare dintre noi a contribuit la situația de astăzi luând sau dând șpagă, căutând o pilă, furând ceva, orice. Sunt admirați cei cu bolizi puternici, cu vile imense, cu conturi nelimitate, fără ca cineva să se întrebe de unde, prin muncă cinstită, poți ajunge la 25-30 de ani să ai averi? Și puțini sunt cei care ar refuza să fure atunci când s-ar ivi ocazia. După părerea mea, acesta este primul pas către vindecare: să admitem că avem toți și fiecare dintre noi o problemă. Că suntem și am fost, cu toții și fiecare dintre noi, iresponsabili și imorali. Că ne-am vândut pe nimic și acum cu asta am rămas: cu nimic.
Pe 6 decembrie avem alegeri. Cred că este un moment bun în care să ne informăm cu adevărat pe cine votăm, să avem pretenții de la candidați, să ridicăm ștacheta și, după ce îi alegem, să avem grijă să îi tragem la răspundere.
