De mulți ani, în România, există această veșnică discuție publică în care votanții spun politicienilor, în diverse moduri, faptul că nu au pe cine vota. Acest lucru devine mult mai evident în perioada alegerilor, când prezența scăzută la vot denotă dezinteresul oamenilor pentru viața politică, deși aceasta îi afectează în mod direct.

Cu toate acestea, politicienilor nu pare să le pese. Ei împart în continuare funcții, roluri, candidaturi unor personaje de multe ori dubioase, de câteva ori marionete și de foarte puține ori – spre deloc, mai vedem și oameni serioși care sunt, din păcate, eliminați repede, neservind intereselor partidelor politice. Lipsa unor oameni de calitate care să poată fi votați este o problemă majoră. România este la pământ. De cele mai multe ori, sistemul politic românesc este atât de corupt și nepotist încât oamenii de calitate sunt descurajați să intre în politică din cauza riscului de a fi implicați în corupție sau de a fi asociați cu o clasă politică de neîncredere.

Lipsa politicienilor în care oamenii să aibă încredere este într-adevăr, o problemă. Una mare. Acest lucru este cauzat de corupție, dar și de lipsa transparenței și a responsabilității din partea partidelor. Când cetățenii nu au încredere în politicieni, nu se simt reprezentați de ei și nu cred că guvernul este preocupat de nevoile lor. Ceea ce este și adevărat. Această situație a dus la scăderea implicării civice și la o creștere a cinismului față de politicienii și instituțiile guvernamentale.

Astfel suntem de mult timp în situația în care politicienii sau funcționarii publici abuzează de putere și influență în interes personal, în detrimentul interesului public. Această abordare dăunează societății în ansamblu, permițându-le celor cu bani și influență să controleze sistemul politic, să acceadă în funcții înalte și să profite în detrimentul celor care nu au acces la aceleași resurse.

Ca să reducem generalizările, ne referim acum la Partidul Național Liberal care, de ceva timp, intoxică spațiul public cu un astfel de politician, și anume Sebastian Burduja. Deși CV-ul său pare impresionant la prima vedere, din păcate până acum Burduja nu a avut rezultate în politică, în nici un minister sau altă funcție publică. Ba chiar dimpotrivă, să nu uităm că el este cel care a girat prin propria semnătură împrumutul neperformant pentru Blue Air, pe care statul român îl plătește acum din taxele contribuabililor. ‘Doar’ 62 de milioane de euro, bani cu care se putea construi un spital. Însă Burduja nu este în nici un fel tras la răspundere, ci chiar avansat în cadrul partidului: el este acum principala variantă pentru șefia PNL București și cel mai probabil va candida la Primăria Capitalei anul viitor.

Da, Sebastian Burduja are un CV impresionant. Orice tânăr puțin mai răsărit ar putea avea același CV dacă familia sa i-ar plăti studiile. Orice tânăr proaspăt absolvent ar putea să își cumpere stagii de practică la instituții cu nume impresionante, oricine cu o familie influentă își poate asigura joburi de consultanță în diverse companii. Există acum chiar și posibilitatea de a primi premii de la diverse fundații sau ONG-uri, condiția fiind să le sponsorizezi și girezi activitatea. A procedat așa și Burduja? Poate da, poate nu. Ce știm însă sigur este că odată ajuns în funcții publice, nu prea a fost la înălțimea CV-ului său impresionant (doar la prima vedere).

Să nu uităm nici cine este tatăl lui Burduja: Marinel Burduja a fost vicepreședinte la Bancorex, cu care știm cu toții ce s-a întâmplat – a fost devalizată. Talentul și priceperea se moștenesc din tată în fiu. Mai mult, seniorul Burduja a fost acuzat clar de către Victor Ponta că ar fi fost securist. Cităm: “cred că singurul care avea școală era (Sebastian n.r.) Burduja care, mă rog, taică-su, ofițer de securitate, l-a trimis la școli bune”(extras din podcastul lui Ionuț Cristache). Acum ne imaginăm și cum și-a plătit studiile.

Așadar, știm faptul că Sebastian Burduja a avut în spate și familia influentă, și banii necesari care să îl propulseze spre visul său grandoman de a deveni președintele României.

Ceea ce este însă de neînțeles este PNL. PNL care nu mai este demult adevăratul PNL ci doar o gașcă de incompetenți avizi după putere, foști pedeliști. De altfel, dacă stăm să ne gândim la cum arată PNL acum, nu ne mai miră faptul că Burduja este promovat. Cumva, fără legătură, ne amintim de zicala “Cine se aseamănă, se adună”. Și astfel, la alegerile de anul viitor, soluția cu care vine PNL la primăria capitalei este un personaj cu un CV bogat dar fără realizări reale, chiar dimpotrivă, se poate lăuda deja cu o gaură la buget de 62 milioane de euro. Să îl vedem când dă iama în bugetul capitalei.

Mai mult, sursele noastre spun că DNA investighează situația Blue Air, deci probabil și pe Burduja.

Până în acest moment cel puțin nouă ne este clar că Burduja este un pachet frumos împachetat și livrat publicului ca având un conținut valoros, iar noi ar trebui să îi credem pe cuvânt, deși a făcut prăpăd la Ministerul Finanțelor. Fapt care arată că nu este suficient să ai un CV bogat, ci este important să ai capacitatea de a gestiona, gospodări, îngriji bugetul statului, banii cetățeanului, valorile țării etc. Oamenii preferă un politician cu un cv mai simplu, dar cu calitățile de mai sus.

Cine are interesul să îl împingă pe Burduja în față? De ce? De ce partidele continuă să promoveze incompetenți, corupți, personaje obscure fără realizări? Întrebarea e retorică. Politicienii sau funcționarii publici caută oameni care sunt dispuși să își folosească puterea pentru a obține beneficii personale, de obicei prin încălcarea legii sau prin influențarea deciziilor publice în favoarea lor sau a susținătorilor lor folosind practici ilegale, cum ar fi mita, traficul de influență sau fraudarea alegerilor. Aceste practici compromit integritatea procesului democratic și subminează încrederea cetățenilor în guvernare.

Această obiceiuri neaoșe, cunoscute și sub numele de nepotism, favoritism sau clientelism, subminează meritocrația și democrația și încurajează corupția. De asemenea au dus în mod clar la o calitate slabă a serviciilor publice, deoarece persoanele numite nu sunt competente și nu au experiența sau cunoștințele necesare pentru a-și îndeplini responsabilitățile în mod eficient. Pentru a combate aceasta practici, este important să existe proceduri clare și transparente pentru numirea și promovarea persoanelor în funcții publice. Aceste proceduri ar trebui să se bazeze pe criterii de competență și merit, nu pe afilieri politice sau personale. În plus, trebuie să existe mecanisme eficiente de monitorizare și control pentru a preveni corupția și pentru a asigura că deciziile privind numirile și promovările sunt luate în interesul public.

Inutil de subliniat că aceste probleme sunt grave și necesită o abordare sistematică și coordonată din partea societății civile. Deși duse acum în derizoriu, spiritul civic și implicarea societății civile sunt instrumente deosebit de importante în politică și în viața socială. Mersul la vot, de asemenea. Chiar dacă nu există candidați viabili, avem la îndemână votul alb de care ne putem folosi pentru a-i amenda pe politicieni. Dacă un vot alb este covârșitor, va fi greu de ignorat.

Oamenii așteaptă de ani și ani de zile ca politicienii să se schimbe, să își asume cu seriozitate rolurile pentru care au fost votați și sunt plătiți. Este important să se ia măsuri pentru a spori transparența și responsabilitatea în guvernare, pentru a promova educația și conștientizarea cetățenilor cu privire la importanța implicării lor în politică și pentru a recruta și promova oameni competenți și integri pentru a ocupa funcții publice. Dacă cetățenii sunt bine informați și implicați, aceștia pot să voteze pentru candidații care se angajează să acționeze în interesul public și să respingă candidații care au un istoric de comportament necorespunzător. Problema e că acum 99 la sută dintre candidați fac parte din ultima categorie.

Idealiști? Încercăm să rămânem așa și îndrăznim să sperăm în continuare că lucrurile se vor schimba. Deși pare fără sens, demersul nostru și pretențiile de a avea candidați, politicieni și funcționari publici competenți și integri ni se par absolut firești și chiar obligatorii într-o societate dărâmată efectiv de incompetența și nesimțirea celor care ne conduc.