De un an statul român plătește ratele in locul Blue Air. 5 milioane de lei, adică 1 milion de euro, lunar, din banii românilor 

În vreme ce Sebastian Burduja se plimbă liber și nestingherit cu toate beneficiile vieții de deputat și de ministru, statul român plătește din banii cetățenilor datoria companiei Blue Air către Eximbank. 1 milion de euro pe lună, atât ne costă incompetența celor cu funcții de conducere. Reamintim că Blue Air a primit un împrumut garantat de stat în valoare de 60 milioane de euro în urmă cu 2 ani, cerând ajutor pentru a evita falimentul companiei. 
După primul an perioadă de grație în care compania nu a plătit nimic, statul român a preluat ratele Blue Air, achitând lunar din Noiembrie 2021 suma de 1 milion de euro. 
În tot acest timp nu s-a luat nici o măsura împotriva Blue Air, deși statul român are îndeplinite condițiile de executare a garanției de mai bine de un an. În momentul în care statul  execută garanția devine proprietarul Blue Air. Dacă acest lucru s-ar fi făcut la timp, mai exista încă șansa de a recupera măcar parțial o parte din bani. Însă cei de la Blue Air nu au fost deranjați deloc, niciodată. Astăzi avem o gaură neagră in valoare de 64 milioane euro, fără să punem la socoteală dobânzile aferente împrumutului. Dar ar mai fi ceva, la fel de grav: gaura neagră riscă să arunce Eximbank în aer. 
Îl somăm pe Sebastian Burduja să explice public de ce, în ciuda tuturor avertismentelor, a decis să aprobe acest împrumut cu garanție de stat? De asemenea, întrebăm autoritățile competente de ce nu cercetează motivele lui Burduja, de ce nu este încă anchetat, verificat? Similar, PNL, al cărui vicepreședinte este, nu se jenează cu lipsa de performanță și incompetența lui Burduja? De ce Blue Air nu a fost executată, în ciuda faptului ca acționarii companiei au cerut asta în mod repetat? Ce păzește Ministerul de Finanțe, cel care trebuia să înceapă executarea Blue Air? Cine este beneficiarul acestei non-acțiuni? Care este strategia statului român în acest caz? 
Reluăm ceea ce spunem de fiecare dată: cu ce se ocupă instituțiile abilitate care ar trebui să cerceteze astfel de situații? Mai acționează aceste instituții și din proprie responsabilitate sau doar la comenzi politice? Cum este posibil să nu sancționăm neperformanța, incompetența sau chiar furtul decât atunci când există un eventual interes politic?